Page 37 - 1931-03

162 B O A B E D E G R Â U

zami sosiau şivoae din Căstur şi din Cailâr. Şi ’n Coborî pe lângă amândouă porţile ce dau ’n drum.
urma lor se întorceau călare Mudiurul şi Marsine. Şi singură se asigură : „Nu, nu, pe-aici nu iese...”
Amândoi cătau cu mirare la străfulgerarea gea­ Ocoli împrejmuirea grădinii ; adevărat, îl deosebi
murilor dinaintea soarelui. Caravane se urniau în­ curând, strecurându-se tiptil dinlăuntru :
cărcate, femei treceau la înălbitul pânzelor ; caşi- „Ruva...” Şi glasul reţinut de intensul grijii ve-
cum nimic nu se întâmplase, ci visaseră un vis nia ca din cer ; niciodată nu-şi auzi numele încărcat
urât, din care deşi treziţi, îi urmăria continuu a- de atâta farmec covârşitor, cât rămase locului fără
mestecul turbure al peripeţiilor : ieşirea de-acasă, vorbă. „Ruva, stărui ea, de ceasuri întregi te-aş-
căutarea scăpării la Ruva, ameninţările cotro­ tept, pândesc într’una, să-ţi spun... ţi-au luat urma,
pitoare de pe colnici, Hagi-Sdrula cu spaima lovi­ fii băgător de seamă, nu te arăta... până orândueşte
turilor în poartă, cu furia şi cu plecarea sa. Unde ? tata, că l-a trimis pe Iusuf”. Şi, ridicând mâinile,
Câteva momente a fost văzut între năvălitori, apoi... îi trecu pe după gât un talisman atârnat de baier :
Fără a-şi mărturisi-o, pricepeau acum ţinta urziri- „II am dela mama, ţi-o fi de pază...” Cuprinsă
lor sale întunecoase : umbla din răsputeri a se lipsi atunci, năbuşită aproape de îmbrăţişările lui Ruva,
de Mudiur, spre a pune stăpânire pe fată ; şi, ne­ mai şopti de câteva ori printre sărutări : „Allah,
izbutind... Iusuf, care avuse timp să adulmece prin Allah să te ţie...”
sat, veni ; şi Marsine îl întrebă nerăbdătoare :
— Sunt ştiri ? XVII
— Nimic de Hagi-Sdrula ; am aflat, însă, de un Asupra celor petrecute mai târziu Şodi nu pă­
chirigiu necunoscut, care s a dus la Caimacâm... rea sigur şi nici tocmai înclinat a povesti. Numai
Cică l-ar fi însărcinat Chiazim Efendi... după ce-1 înteţii cu vorba, zise oarecum supărat pe
— A spus aşa ? el-însuşi :
— Intr’adins... Şi după el s’au luat, de-au pus —Ce vroiai să cred, dacă mi-a venit ştirea o-
un preţ pe Ruva : ,,Viu ori mort...” E o pâră vi­ morîrii ?
cleană la mijloc. — Omorîrii cui ?
Fata se întoarse la Chiazim Efendi cu vocea ne­ — A lui Ruva. M’am gândit: „II păştea neno­
sigură : rocul, de l-a împins orbeşte spre Piatra-cu-Icoa-
— Auzi, tată ? Fă ceva... se rugă din tot sufle­ nă...” ; căci într’acolo a fost urmărit şi împresurat
tul. Nu poţi ? Trimite pe Iusuf la Caimacâm, fiind­ — lung schimb de împuşcături, şi trupul tărît până
că din pricina noastră i se trage... la mănăstire. Nu mi-am închipuit atunci, că un
— Negreşit, scumpa mea, ci până să meargă, trup aşa fără de cap ar fi putut amăgi. A găsit pe
până să descurce lucrurile... Potera s’a şi pornit în vreun alt ucis şi l-a îmbrăcat de ochii poterii? Nu
căutarea lui Ruva. încape ’ndoială, mortul avea jiletca-i de catifea şi
Măcar de-ar fi aflat şi de s ar fi ţinut în pază, lănţugul, cum nu purta nimeni. Orice aş spune, a
gândia Marsine, frământându-se şi cumpănind în fost prea dibaciu săvârşită înşelăciunea, încât l-am
sineşi prepus după prepus : o fi luat drumul străi­ ţinut eu dus pe veci, până când am aflat de asal­
nătăţii, s’o fi ascuns în codru... Din curtea casei a- tul din Sărună.
runca într’una priviri neliniştite spre odaea lui Ru­ Se opri Şodi. In tăcerea lăsată mă pătrunse iar
va, unde s’a retras ea în toiul groazei şi-l vedea fiorul demult, acum întărit şi prin cunoaşterea oa­
plecat asupra-i, ochii înflăcăraţi de nesfârşită râv­ menilor ce răsăriau vii înainte-mi sub destrămarea
nă iubitoare, rostind fără de nici-o şovăire ceeace firelor de pâclă între dânşii — mai ales Marsine cu
era să-i răsune de-acum totdeauna în fundul ini­ neasemuita frumuseţe, atrăgând şi turburând fără
mii : ,,Care s ar încerca să se atingă, să vă facă voie şi stârnind patimile. Deci Ruva mânuise cu­
rău, fie oricare, va trebui să treacă întâiu peste tru­ ţitul îndoitelor tăişuri, el izbise răsbunător în
pul meu”. Şi, după ce-a vorbit, şi-a întors capul, Hagi-Sdrula : ci cum îl găsise şi tocmai în pragul
oarecum ruşinat. dinafara magazinului tatii, de-1 amestecase şi pe
Avea trebuinţă de cuvinte ? Nu-i puteau ceti în acesta în sinistra împrejurare ? întrebai pe Şodi.
ochi, în gesturi, în tot, hotărîrea nestrămutată de — Apoi, toţi câţi purcedeau în străini, nu puteau
a-i apăra, cu preţul vieţii şi până la urmă ? Deşi să nu se abată pe la tatăl tău, a cărui prăvălie era
pradă tulburărilor, stâlpită Marsine ţintia înainte ca un han de întâlnire la răscruci. Ruva îl va fi ur­
odaea cu divan, spunându-şi : ,.De-ar fi să se în- mărit îndelung ; poate n o fi vrut să-l omoare, ci
toarne, oricât... aş lua de veste”. Ci nimic nu clin- numai să-l pedepsească de trădare... Hotărît e că,
tia, niciun semn până târziu după înoptate, când dupăce i s’a lecuit rana, Hagi-Sdrula închis a fost
într'o vreme îi se păru că prinde ceva, prin dunga la Iedicule, şi Ruva a dispărut încolo pe străzi. Şi
de margini a perdelelor fereştii, un licărit, reflexul din senin, iacă-1 într’un târziu la mănăstire !
opaiţului ce fugia din loc în loc : — In seara când m’am nimerit şi eu. Ce l’o fi
„El este, el... sbucni Marsine, ştie desigur şi se împins ? Că trebue să fi avut o ţintă.
fereşte”. Trecu în casă de-şi luă un şal pe umeri, — Hei, nepoate, încă şi sufletul mortului se în­
şi iar cercetă încordată luminiţa, care mai tremură toarnă spre locurile amintirii, dar unul în viaţă, şi
puţin şi scurt se stinse. Ea înţelese. Grăbi afară. după aşa iubire ! A sbucnit învăpăiată, fără să ră­