Page 39 - 1931-03

C r o n i c a

Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii.
MEMORII. — Au apărut două volume de însemnări zil­ sunt cel care a citit mai mult din Iorga. Nu mi-a scăpat nicio
nice ale d-lui N. Iorga din Maiu 1917 până în Martie 1920 carte mai mare, în limba română sau în alte limbi, şi puţine
(Naţionala S. Ciornei, 743 pag. 300 lei). Ceva asemănător articole publicate dela 1906 încoace. Pe cele apărute mai
ca titlu s’ar părea că am mai avut din acelaş condeiu, în înainte le-am căutat mai târziu. Mă scutur bine, ca să nu mă
cele trei volume „Răsboiul nostru în note zilnice". ..Note las înrâurit de starea omului după cea din urmă carte citită,
zilnice”, „însemnări zilnice”, e mai mult acelaş lucru decât dar cred că nu mă înşel când spun că e vorba, din tot ce
două lucruri deosebite. Cine ar judeca aşa s’ar înşela. Chiar cunosc până acum, şi cunosc mai tot! de cea mai caracte­
cele câteva cuvinte puse ca prefaţă aduc dumeririle. ristică operă. Nici nu mă gândesc la evenimente, parcă îna­
Lucrarea dintâi cuprindea articole, mai ales din „Neamul dins alese să fie cele mai însemnate ale istoriei Românilor,
românesc”, şi cuvântări mai ales din Cameră. însemna o din vreme de răsboiu, marea ciocnire din partea a doua a
punere la un loc de material cunoscut. „Memoriile” sunt campaniei şi ceeace a urmat pe câmpurile de luptă, iar din
luate din caete nedeschise încă nimănui şi fără caracter pro­ vreme de pace, întâiul parlament şi votarea unirii pămân­
priu zis de publicitate. Nimic din compoziţia, de tribună şi turilor româneşti. Memoriile ca definiţie şi gen chiar, nu-şi
uneori de amvon, de dincolo nu se întâlneşte aici. Lăsările merită numele decât dacă sunt ale unei mari personalităţi, şi,
la o parte privesc numai onoarea unor persoane în viaţă. când au caracter politic, dacă oglindesc fapte cu o zare mai
Incheerea ar trebui s’o facă nişte volume de corespondenţă. largă. Acest adevăr e dela sine înţeles şi în cazul de faţă
Abia la urmă, şi rezemat pe aceste trei rânduri de publi­ cu atât mai limpede. Altceva voiam să spuiu.
caţii atât de feluriţe, istoricul se gândeşte la o privire de Pentru întâia oară d-1 Iorga nu mai e istoric, ci istorie.
sinteză asupra marelui zdruncin al neamului românesc. Aş aminti de imagina răsştiută a meşterilor gotici cari se
cioplesc singuri, în chipul vreunui personagiu al catedralei,
Am citit în două zile aceste două volume, cu o sete pe
şi ne rămân astfel, nu numai cu opera, dar şi în opera lor,
care o stârnesc de obiceiu numai operele închegate. Mă în­
în duh şi meşteşug tot atât şi în acelaş timp ca în înfăţişare
trebaţi, de ce ? Răsfoitorul grăbit n’are să înţeleagă nicio­
şi aevea. Ar fi mai mult frumos decât potrivit, pentrucă
dată. Ii iau pentru câteva clipe locul şi deschid cu totul la
dincoace orice intenţie şi prelucrare lipsesc. Sfărâmăturile
întâmplare: „Noi am luat toată valea Şuşiţei. Duşmanul
acestea sunt bucăţile unui mozaic plin de înţeles. Planul,
s’a retras, după însăşi mărturisirea lui, pe munte” (I, 69).
după care să fie odată aşezate, se străvede prin ele, de a-
„Un maior german dus la Averescu ar fi spus că n’am biruit
cum, ca un fir de lumină. Te găseşti într adevăr şi te înfiori
noi, ci Francezii cari ne-au organizat (I, 81). „N. Xenopol,
între faptele, după o întâe cernere, care fac istoria. Umbli,
numit ministru la Tokio, e încă aici” (I, 1 1 1 ) . „Troţchi i-a
fără să-l vezi, în pas cu istoricul care parcă nu înţelege
vorbit obraznic lui Diamandy despre arestările şi dezarmă­
nici el deocamdată mai mult şi caută împreună cu tine.
rile dela noi. Acesta i-a răspuns că-i place să ignoreze tonul”
(I, 215). „Ocna e părăsită şi distrusă. Numai biserica de BIBLIOGRAFIE ŞI BIBLIOGRAFI. — A apărut în edi­
lângă Casele Negri ar fi în stare ceva mai bună” (I, 241). tura Institutului de literatură şi bibliografie „Bibliografia
„Regimentul 9 de Vânători va trece peste Prut” (I, 345). Română” în 1928, cărţi şi periodice. Lucrarea e datorită
„Regele ar fi vorbit cu Averescu ieri. Ligiştii dau ca sigură patimii pentru această ştiinţă schematică şi nesfârşitei râvne
o apropiată venire la putere” (II, 75). „Regele a plecat a d-lui Gh. Adamescu. Dacă aş fi ajuns cu memoriile mele
fără a rezolva criza” (II, 239). „Trenul regal soseşte la la anii de şcoală deopotrivă cu mai marele nostru coleg, părin­
şase şi un sfert. Arătăm ce am făcut. Regele afirmă tare tele Galaction, care, ca într’un iconostas laic, aşază din când
că-i trebue cineva faţă de care să poată spune tot ce are pe in când în „Galeria dascălilor mei" chipuri de amintire di­
inimă, sich auszusprechen. (II, 313). „La Văleni, oamenii dactică, aş pune în jurul autorului de azi atmosfera unei
îmi spun că au votat contra noastră pentrucă, în vederea clase de subsol cu gratii din cursul superior al liceului
monopolului alcoolului, vreau să li iau livezile de pruni (II, Sfântu Sava de acum treizeci de ani. Dar eu mai am până
335). „Conduc pe amiralul Fatou la Pantelimon, Văcăreşti să mă folosesc de acest drept. Şi, pe urmă, poate că prea
şi Mitropolie. E un om cult şi interesant, care se ocupă de aş îmbătrâni pe sărbătorit, cu care am cinstea să conlucrez
marile întrebări asupra misterului omului şi lumii” (II, 349). în secţia de bibliologie a Institutului Social Român într'o
Sunt şi însemnări mai lungi, deşi puţine trec de o pagină. adevărată camaraderie de muncă. N aş îndrăsni acolo să-l
Dar, în deobşte, cam acestea sunt volumele. Răsfoitorul dă cred dintr’o altă generaţie.
din umeri. Comunicatele de răsboiu sau tăeturile din ziare O lucrare de bibliografie pare o contribuţie de caracter
dela Iaşi, ar lăsa cu mult îndărăt, ca vedere de întreg, toată ştiinţific sau menită oamenilor de ştiinţă, adică un instru­
această pulbere de fapte, necolorate decât rar de o părere ment de cercetare care nu priveşte pe lumea cealaltă. E şi
personală. Răsfoitorul n’a înţeles şi nici nu putea să înţe­ aşa, dar nu e numai aşa. „Bibliografia Română” e imagina
leagă nimic. pentru oricine a produselor tiparului nostru, şi are în întâiul
Cred că din toţi contimporanii mei, punând aici şi pe bi­ rând, în afară de valoarea de consultare, o valoare cultu­
bliografii ca părintele Meteş şi neobositul Barbu Teodorescu, rală generală. In ea se citeşte mai limpede decât în multe