Page 40 - 1931-03
P. 40
C R O N I C A 165
alte statistici, mersul culturii şi luptele gândului. Trăim în — Poate că ţi se pare. M'aş fi schimbat şi eu, şi tot nu
zodia tiparului. Bibliografia e o lunetă prin care tot câm m ai fi putut cunoaşte.
pul stelar al lui se desluşeşte în sclipiri inegale. In acest — Tu nu eşti din rândul celor care se schimbă.
înţeles ea e aproape o carte pentru toţi, sau cel puţin pentru — Povesteşte. Ajută-mă să-mi aduc aminte.
toţi cărturarii, şi care cititor nu este astăzi unul ? O răs- — Pe-atunci îi citeam mamei, din cărţi sfinte, înainte să
foesc, încredinţat că voiu găsi lămuriri de orizont larg. Ele mă duc la şcoală. Mă opream la ilustraţiile negre, din tră
îşi fac loc dela întâile pagini. sături de durere. Erau podoabe la vreun Vis al Maichti
O bibliografie românească sau a României, periodică, Domnului sau la vreo Viaţă de sfânt venită dela Iorgu Du-
n’am avut niciodată. Au fost liste de cărţi sau începuturi de mitrescu din Podu-Bărbierului. In ele te-am cunoscut întâiu.
cataloage de tot felul, dar ele se bizuiau pe o informaţie — Le ştiu, dar nu erau de mine. Eu lucrez la vreo Evan
întâmplătoare şi parţială. întâia încercare de temei e „Bi ghelie sau la noui Minee. Săp în scândurica de prun din po
bliografia veche” a lui Hodoş şi Bianu. Ea rămâne în chi runci înalte. Tovarăşii mei de lucru dela Pinat sau alt meş
rilică şi n a avut urmaşi. Tot ce-au strâns pentru o conti ter de cărţi sfinte pentru popor, îmi sunt necunoscuţi.
nuare după 1830 Sădi Ionescu şi alţi bibliotecari ai Acade — Nu fii mândru cu mine şi nici nu certa pe bieţii negus-
miei Române n’a ieşit din forma fişelor şi notelor de studiu. toraşi, cari umblă cu cartea pe la târguri şi prin lume, cum
„Bibliografia română” a d-lui Gh. Adamescu a îndrăsnit umbla Petre cu adevărul prin orăşelele Asiei Mici şi ale
să aducă în mijlocul atâtor pregătiri şi aşteptări, ceva mai Greciei, dela Eutichie, căzutul de pe pridvoare, până la Dio-
modest, dar mai efectiv. Iată realizată publicaţia periodică nisie Areopagitul, de sub Acropolea Atenei. Desenele erau
bibliografică, pe care am încercat-o mereu, ca să n o avem uneori numai o carte deschisă, cu o cruce şi o ramură de
incă. Autorul credea că legând-o de-o instituţie înfiinţată finic peste foi. Eram aşa de nevinovat şi supus amăgirii sim
prin lege are să-i pue la adăpost existenţa. Bibliografia pe ţurilor încât treceam sfios cu degetul pe deasupra, încre
care o avem e aceea a anului 1928. Lipsa de mijloace a îm dinţat că avea să se împiedice de lucruri aevea. Pe urmă era
piedecat continuarea. E un mare păcat. Materialul pentru o Maica Domnului îndurerată, cu capul în năframe negre
1929 există. Trebue descoperită şi putinţa ca el să vadă aplecat bizantin pe urmărul stâng, ca un acoperământ al
lumina. îmbunătăţirile care mai sunt cu putinţă, se vor rea inimii. Vedeam în ea pe mama şi nu ştiu dece ochii mi se
liza şi ele în aceeaş măsură. impăenjinau. Vorbea textul, dar vorbeau şi mai mult icoa
S au tipărit în acel an în România 3922 de cărţi, dintre nele care-1 întrerupeam îngeri, cari n’aveau nevoe, ca îngerii
cari numfai în Bucureşti 2300. Dintre ele 3470 au apărut în catolici, să zboare pe margini cu viori în braţe, cântau pe la
limba română, 163 în limba franceză, 141 în limba ungară colţuri, cu norii şi cu stelele. Unde sunt cărţile copilăriei ?
şi 120 în limba germană ; restul în alte limbi. Cele mai multe Şi unde, mai ales, copilăria ?
cărţi, după Bucureşti, sau tipărit la Cluj, 236, la Cernăuţi — Eu nu sunt decât un meşter xilograf de astăzi, dar
159, la Iaşi 139, la Sibiu 101, la Braşov şi Craiova câte 63, acum îmi dau seama de ce suntem aşa de aproape. Meşteşu
la Chişinău 60, la Timişoara şi Arad câte 58, la Oradea 34, gul meu e mai înrudit cu tiparul, mai grafic, decât altele. In
la Râmnicul-Vâlcii 29, la Brăila 28, la Galaţi 21. Periodicile, tipografiile mai vechi, care ni s au păstrat, cum e aceea a
ziare şi reviste, au fost în acelaş răstimp, de 1742 dintre uniţilor dela Blaj din întâia jumătate a veacului al optspre
care 1262 româneşti, 203 ungureşti, 102 nemţeşti, 27 fran zecelea, cele mai frumoase bucăţi sunt iconiţele cioplite în
ţuzeşti, 13 ovreeşti, 12 bulgăreşti, 10 ruseşti, ceeace arată, lemn de mărimea unei pagini. Mai de mult încă, dinaintea
între altele, că toate minorităţile îşi au organele lor de publi lui Gutenberg, pe când se tăia întreaga foae aidoma, şi nu
citate, în limba proprie. Cele mai multe apar în Bucureşti fiecare literă de sine stătătoare, asemănarea cu ilustraţia de-
496, dintre care 429 în limba română. Cărţile sunt aşezate alături se arăta şi mai vădită. Xilografia e de aceea mai fără
in grupe după sistemul zecimal, începând cu enciclopediile, vârstă şi îmbibată, ca un lemn cu mirosuri, de sfinţenia de-
urmând cu filozofia, religia, ştiinţele sociale, filologia, ştiin tunci. Ea stă în orice carte ca într’un cadru firesc. E cartea
ţele pure, ştiinţele aplicate, artele frumoase, literatura şi dintâiu, care se putea lipsi de litere sau nu le născocise în
sfârşind cu istoria şi geografia. Periodicile sunt aşezat alfa tăetura abstractă de astăzi, pentrucă le avea în imagina de-
betic. Alte grupări caută se arunce cât mai multă lumină adreptul. Desenul e un scris cu alte mijloace, precum scrisul
asupra materialului de preţ strâns în aceste pagini. e un desen cu elemente din natură, simplificat cu timpul şi
O asemenea bibliografie e de un nespus folos. Dar, în numai cu un înţeles dat şi convenţional.
afară de orice valoare în sine, ea mă bucură ca un semn că Acestea şi alte lucruri le-am vorbit, sau mi s'a părut că le
producţia tiparului românesc se îndreaptă spre organizare. vorbesc, unui iconar de cărţi bisericeşti, cu nume Ion Gheor
Acest semn ni l-a adus, cu titanice osteneli ca pe o stea tâ ghiţă, şi pe care d-1 Suru, directorul tipografiei din strada
râtă din hău în raza ochilor omeneşti, d-1 Gh. Adamescu. Principatele Unite, aşteaptă alt buget, ca să-l poată între
Nicio preţuire nu poate ajunge la înălţimea acestui merit. buinţa mai din plin. I-am văzut lucrul sârguincios, în cea
mai bună tradiţie, şi am scos de-acolo câte ceva de repro
SFINTELE CĂRŢI.— Pe Ion Gheorghiţă eu cred că l-am dus. Iată pe misionarul poposit la un izvor, cu legătura de
cunoscut de mult. Uite-1 ! Nu-1 văd la faţă, ci în lucrul cărţi alături, sau pe Isus care se ridică binecuvântând, ca un
mâinilor lui. Trebue să fie de altminteri în amândouă la fel, simbol al puterii de viaţă a pământului, sau episoade evan
uscăţiv şi blând. Vorbeşte numai aşa cum vorbeşte o cruce, ghelice, cum e acela al Fariseului în templu, sau chenare
cu puterea celor două braţe deschise deopotrivă tuturor. florale şi litere de cap de rând. Sunt aici câteva din cele mai
— Când a fost ? de preţ daruri pe care le poartă cu sine de multe sute de
— Eram copil. Altă lume locuia atunci pământul. ani, arta tiparului bisericesc. Ion Gheorghiţă le îngrijeşte
