Page 43 - 1931-03

1 6 8 B O A B E D E G R A U

ceastă pricină o căutare a scenelor în doi. Cea mai izbutită El a lucrat până la moarte, întâmplată foarte de curând, ca
foae, ca desen, mi se pare de aceea episodul dintre Chiriac profesor la o catedră cu acelaş nume, de la College de
şi Veta, iar ca umor, aproape donchişiotesc, într'un cadru France. Antropogeografie, când ne vine din Germania, sau
de burlane şi butoae, episodul pândei pe la ferestre a celor geografie umană, când ne vine din Franţa, noua ştiinţă cer­
doi ofiţeri din garda civică în exerciţiul funcţiunii. Carica­ cetează legăturile dintre om şi pământ şi, ca o ecologie a
turistul plastic a egalat aci pe caricaturistul literar. acestei fiinţe între toate alese, înrâurirea şi chiar schimbul
Pentru toţi iubitorii lui Caragiale, albumul lui Aurel Ji- de înrâuriri dintre ea şi mediul fizic. Geografia prin tot ma­
quide e o întregire aproape pioasă. Mapa aceasta a fost de­ terialul şi firea ei, căreia mai ştiinţific şi practic ar trebui să-i
senată maicuseamă pentru ei. Suntem într’o vreme a unui zic metodă, e o ştiinţă de răspântie, adică de întâlnire a
Caragiale integral, cu text originar. Proiecţia burlescă din punctelor de vedere. In antropogeografie se vede foarte bine
aceste foi, dacă nu face parte din el, îl însoţeşte şi îi caută trecerea dela domeniul material, al faptelor scoarţei sau li-
înţelesul transpus, mai larg, bidimensional. E o îmbogăţire, tosferei, aerului sau atmosferei, apei sau hidrosferei şi vieţii
sau biosferei, cum se numesc cele patru învelişuri ale geo­
grafiei propriu zise, spre domeniul ideal. Suntem în căile so­
ciologiei. Prelejurile de luptă n’au lipsit. In veacul sociologic
în care am intrat, geografia, când şi-a rostit drepturile asu­
pra câmpului de cercetare omenesc, n a fost cruţată de lo­
viri şi de contestări.
La noi antropogeografia şi-a avut un loc de cinste în
preocupările oamenilor de specialitate. Mi se pare că întâiul
geograf universitar român a fost d-1 Simion Mehedinţi
Trebue să apropie sau să fi depăşit de curând treizeci
de ani de catedră. Mai toţi geografii pe cari îi avem, nu nu­
mai cei secundari, dar şi printre titularii celor patru catedre
universitare, sunt elevi de-ai săi. Iată, ca să numesc numai
pe doi, cei mai străluciţi, d-1 George Vâlsan, cu însuşiri mai
mult de antropogeograf şi etnograf, deşi cu interese multiple
şi cu studii de curată morfologie a scoarţei, înrâurit de
şcoala franceză şi aproape de d-1 de Martonne, şi d-1 Cons­
tantin Brătescu, un convins morfolog, temându-se ca de li­
teratura ştiinţei lui de anecdotica şi de aproximaţiile geo­
grafiei umane, înrâurit de şcoala germană şi un asiduu al lui
Penck. Ne-am nimerit toţi trei în Berlin, eu sosit mai târ­
ziu, la cursurile lui Luschan, dela care păstrez cele mai fru­
moase caete de notiţe. Nu le-am mai răsfoit de-atunci, pen­
trucă le ştiu pe dinafară şi pentrucă ar trezi gânduri pentru
totdeauna amânate. Făceam cu el semestre întregi o etno­
grafie vie, care era prin atâtea laturi şi antropologie sau
deadreptul antropogeografie. Parcă-1 văd, cu barba albă de
Haşdeu, povestind de propriile călătorii la primitivi pe Zam-
bez, cu puşca alături şi cu pălăria mare albă de ţară fier­
binte, cu tigri şi termite, şi mai ales cu Negri plini de interes.
II credeam în acei ani de studii tineresc, 1912, şi 1913,
Evreu. Mai târziu, am aflat din cartea lui: Popoare, Rase,
^Coperta „Nopţii"... de Aurel Jiquidi Limbi (Volker, Rassen, Sprachen), ieşită în 1922, că e Iugo­
slav, de pe lângă Sava şi Drava Croată, transplantat în
in ultimă analiză, a bibliografiei caragialeşti. Aurel Jiquide Germania. Câteva rânduri din prefaţa acestei lucrări, una
continuă, pe alt plan, pe Paul Zarifopol. Caragiale se uită, din cele din urmă, pentrucă şi el ne-a lăsat, îl zugrăvesc în­
cu un creţ de atenţie pe frunte, şi cu mustaţa burzuluită. Vrea treg. Din ele ascultătorii lui trebue să-l mai vadă, în sala din
să ascundă cât de mult îl interesează toată această căutare corpul din curte spre Dorotheenstrasse, cu jacheta neagră
şi îl fac să petreacă „băeţii”. înaintea tablei acoperită de semne şi de cifre : ,,De mulţi ani
nu trece săptămână fără să nu fiu întrebat, de prieteni şi de
ANTROPOGEOGRAFIE.—O ştiinţă, care nu e nouă de­ studenţi, de cunoscuţi şi de străini, prin scrisori şi din gură,
cât ca formulare şi ca nume, pentrucă prin obiect se poate destul de des la telefon, lămuriri în legătură cu vreo proble­
zice că e de când lumea, trebue socotită geografia omului mă antropologică ; e vorba de strămoşii omului, de vârsta
sau antropogeografia. Ratzel, aproape de sfârşitul veacului rasei Neandertal, de adevărata obârşie sau de „înmulţirea
trecut, a construit-o cel dintâiu. Pe Vidai La Blache l-a mun­ înfricoşată” a Evreilor, de numărul real al raselor, de valoa­
cit toată viaţa, fără să poată lăsa decât o schiţă plină de rea tipurilor curate sau de non valoarea corciţilor, de reaua
vederi neaşteptate. Mai fericit a fost elevul lui, Jean Brun- înrâurire a încrucişărilor de rase, de creşterea căsătoriilor
hes, care a putut să-şi rotunjască a sa Geographie humaine. mixte, şi altele, care revin necontenit, şi sunt aproape tot­