Page 46 - 1931-03
P. 46
C R O N I C A 171
singură e cum nu se poate mai nimerită să înşele asupra sarabia dela Iaşi, îl descoperise membru al P. E. N. Clubu
complexului. lui. Am crezut la început într’o neînţelegere sau o glumă.
In cele câteva capitole despre Vechiul Regat: întâlnire în Lista Penclubiştilor români o aveam eu şi în ea numele nu
pădurea valahă; La Sinaia, La Regele Carol: Coborîre figura. Mai târziu am limpezit lucrurile. Ziaristul român din
către dealuri; Moldova şi Valahia; înrâuririle religiei; Iaşi era membrul P. E. N. Clubului idiş dela Vilna.
Neexperienţă economică ; d-1 Mihalache, căpetenia ţăranilor; Pe Şalom Aş l-am cunoscut întâiu, de mult, într’o carte, o
Istoria românească, d-1 Iorga ; Petrolul şi câmpia ; Bucu- crestomaţie a scriitorilor evrei, Das Ghettobuch, Cartea Ghe-
reştiul ; Oraşul jertfit, laşul, e o înţelegere şi o dragoste, tului, din 1914. Ajunsese în mâna mea întâmplător, dela o des
întrecute numai de scrisul scurt, scăpărător, rând pe rând facere, şi nu din librărie. Mai citisem din Zangwill, din Pe-
documentar şi meditativ. Am înşirat, gândindu-mă la alţi rez. Dar aici era un adevărat Parnas, de care nici nu auzi
scriitori de cărţi de călătorie, neajunsuri şi nemulţumiri; îmi sem. M-am adâncit în el cu toată patima. Intre ceilalţi, Ben
vine însă dela sine în peniţă, citind pe d-1 Romier, să amin Iacob, David Pinski, Şolem Aleichem, Hermann Blumen-
tesc neastâmpărul cu care se urmăreşte încercarea cinstită,
faţă de propriul suflet şi faţă de ceilalţi, a prinderii caracte
rului unui popor sau unui moment istoric, nimerindu-se să
fie poporul şi momentul tău istoric. Te controlezi şi contro
lezi o întreagă ideologie băştinaşe. De atâtea ori te cutre
muri. Dacă ar fi aşa, ceeace au văzut ochii aceştia, nea
demeniţi, ca ai noştri, de obişnuinţă ? D-1 Romier, care sapă
şi caută la tot pasul în sufletul şi în evoluţia noastră, dă
de multe ori asemenea cutremur. Nu e nici pentru domnia-sa
o literatură de trecere de vreme, nici pentru noi una de dulce
sau chiar dulceagă curtenie. „Ce farmec are vechiul Iaşi,
cu bisericile părăsite, cu urmele strălucirii domneşti, cu rui
nele zidurilor sau ale porţilor şi cu făpturile albe, pe dea
lurile din faţă, ale mănăstirilor întărite, care păzesc drumu
rile de odinioară ! Sufletul acestui Iaşi mişcător, ca al Mol
dovei Voevozilor, trăeşte din nou, în opera marelui romancier
Mihail Sadoveanu, care mă primeşte aci. In tovărăşia lui
trec pragul amintirilor, desleg învăţătura chipurilor şterse,
rătăcesc pe străzile uitate. Şi ascultându-1, mă uit la con
trastul pe care-1 face masca lui de putere cu ochii de un
albastru de vis”. Nu e numai foarte frumos, dar e şi foarte
bine prins.
Dacă am avea reviste organice sau o editură organizată,
o lucrare ca aceasta ar trebui să apară în acelaş timp şi în
româneşte. Pe lângă folosul pentru noi, ar fi singurul omagiu
pe care l-am putea aduce unei minţi agere, oprită din străi
nătăţi asupra noastră şi prea înaltă pentru mulţumirile
obişnuite.
ŞALOM AŞ. — Gruparea unei reviste evreeşti din Bu
cureşti s a gândit de curând să sărbătorească cincizeci de ani
de viaţă ai scriitorului Şalom Aş. Secţia românească a P.
E. N. Clubului a fost poftită şi ea. M’am dus, cu atât mai Coperta din „Cartea Ghetului*
mult cu cât îl cunoscusem pe sărbătorit în mai multe rânduri
şi fusesem oaspele lui, împreună cu atâţia colegi din lumea thal, Brodowski, Hermann Menkes, Marek Scherlag, Oskar
largă, în casa evreiască din Varşovia. Printre roadele de Levertin, L. Feierberg, Jehudah Steinberg, Abraham Reisen,
laudă ale unei bune organizări, se vedea acolo şi o expoziţie Rabinovici şi cum se mai chiamă ei, am întâlnit pentru în
a cărţii şi ziarului evreesc de pretutindeni, din care nu lip tâia oară şi pe Şalom Aş. In prefaţă, editorul literar, Arthur
seau nici publicaţiile dela noi. Era şi o expoziţie vie de scrii Landsberger, mă înştiinţa astfel: „Şalom Aş face parte din
tori şi gazetari, în mare parte de idiş. Şalom Aş el însuş e tre cei mai dăruiţi între tinerii literaţi evrei. In povestiri el
un luptător pentru drepturile acestei limbi ciudate. L-am as ne duce în orăşelele evreeşti ale ţării lui. Aş cunoaşte viaţa
cultat vorbind pătimaş în ea, dela tribuna sălii de serbări, aceasta ca nimeni altul. Izbuteşte mai bine in descrierile de
ca un preot al nouei credinţe literare a poporului ales din natură. Natura lucrează asupra lui ca o revelaţie. Trăeşte
Răsăritul şi miezul Europei. Scriitorii de idiş au în părţile şi respiră. Copacii „se roagă” şi florile se uită cuvioase la
noastre un club P. E. N. al lor la Vilna. Se pare că sunt şi cer. Băştinaşii Ghetului şi-au găsit în Aş descriitorul eloc
scriitori în idiş români înscrişi în el. Am aflat-o pe o cale vent — cărăuşii şi băeţii satului. Fiinţa li-e necioplită, dar
destul de neplăcută. Anul trecut, un agent al puterii publice, sunt plini de încredere în Dumnezeu şi bogaţi în simţire. O
la cercetarea identităţii unui ziarist şi conferenţiar prin Ba trăsătură sentimentală care rămâne, ca un semn al seminţiei,
