Page 47 - 1931-03

172 C R O N I C A

Fritz Kimm: Desen în cărbune Arliilect Wilhelm Schmidts: Sală de adunări

chiar şi în cel mai bădăran flăcău de ţară. Cum simte Aş AUS KRONSTĂDTER GĂRTEN. — „Din grădinile
orăşelul evreesc al patriei lui, pe care ni-1 arată mai cu drag Braşovului”, cu un titlu obişnuit în Germania pentru antologii,
in frumuseţea iluminată a liniştei Şabăţului !” Eram toţi mai dar încolo destul de idilic, e în întâiul rând o carte frumoasă.
tineri acum şaptesprezece ani. De atunci Şalom Aş a mers. Fiul lui Iohann Gott, tipograful braşovean, poate fi mândru
Astăzi faima lui n a mai încăput în matca Ghetului şi s’a re­ de ispravă. Dar pot fi mândri mai ales artiştii saşi ai oraşu­
vărsat până departe. El e un scriitor al lumii, încetăţenit ori­ lui de sub Tâmpa, poeţi şi prozatori, arhitecţi şi pictori,
unde scrisul frumos şi cu adevărată viaţă în sine, aduce fiori componişti şi eseişti, strânşi aci cu bucăţile caracteristice ca
şi o desfacere de contingenţe pentru alte regiuni. să dea o icoană a vieţii spirituale a micului lor colţ de lume.
L-am auzit vorbind la Viena, l-am auzit la Varşovia. Mi-a Volumul a ieşit cu prilejul săptămânii asociaţiilor, despre
apărut nu numai scriitorul, dar şi macabeul şi proorocul. Din care am vorbit la timp. Alături de conferinţe, de concerte, de
nimic însă nu mi-am dat seama mai limpede, şi de puterea alaiuri pe străzi, ea a făcut parte din serbări şi le-a dat
lui şi de credinţa credincioşilor, decât din episodul de pe strălucire. Astăzi, zilele acelea de vâlvă au trecut. Putem
Dunaieţ, pe care mi se pare că l-am mai povestit. Ne în­ judeca liniştit. Se mai ţine cartea ? Ce cuprinde ?
torceam dintr’o alunecare prăpăstioasă cu pletele pe această Cunoaştem puţin scrisul concetăţenilor noştri saşi sau un­
Bistriţă mai mare şi mai repede pe a- guri. Noi de dincoace de munţi, tot atât
locuri decât a noastră. Ne prinsese un de puţini caşi ceilalţi, de dincolo. Da­
adevărat potop cu trăsnete, de care ne toria Românilor transilvăneni ar fi fost
adăpostiserăm cum putuserăm, fugind să facă trecerea dela unii la alţii, prin
de pe luntrile noastre când în câte o studii sau prin traduceri. Această da­
peşteră afumată din mal, când în vreo torie trebue să şi-o fi împlinit în destul
căsoae de fân la câte un loc mai larg. de slabă măsură, dacă ne găsim astăzi
Eram cu toate acestea făcuţi ciuciulete. în starea amintită. Chiar când s’au dat
Când ne-am dat însfârşit jos, la un la lumină priviri cuprinzătoare, asu­
debarcader, în singurătatea munţilor şi pra literaturii ungureşti din Ardeal, ce
călare pe cele două graniţi, a Polo­ pildă, au lipsit întovărăşirile de tradu­
niei şi a Cehoslovaciei, ca să ne în­ ceri de probă, din scriitori cu desăvâr­
dreptăm spre vestitul ţinut dela Za- şire necunoscuţi între noi şi greu de în­
kopane, sus în capul drumeagului am chipuit numai din nişte caracterizări,
dat de doi tineri, cari ne aşteptaseră oricât de isteţe. Mă gândesc la lucra­
tot timpul pe loc, aşa cum se vedea din rea atât de preţioasă a lui Chinezu. No­
caftanele, strălucitoare de apa adu­ roc numai că printr'o întâmplare, Lupu
nată în ele ca muşamalele lăcuite. M au scosese cu puţin timp înainte o mică
întrebat dacă venise cu noi şi Şalom antologie a scriitorilor unguri ardeleni.
Aş. Erau nişte evrei trimeşi anume de Nu era tot ce trebuia, dar era ceva.
vreun cerc mai mare, ca să-i iasă în Despre Saşi n’avem nici atât. Că limba
întâmpinare. Ii văd încă, alături de tu­ germană e mai aproape multora dintre
fiş, nemişcaţi şi cu ochii aprinşi, până noi decât cea maghiară, nu alcătueşte
Desen de pe Coperta „Grădinilor*
a trebuit să-i desamăgesc, şi-i văd cu decât o mângâere de caracter dialectic.
toată suferinţa de după aceea. Atunci am simţit mai bine ce Faptul care rămâne, dureros, e că trăim cu o literatură, şi
înseamnă pentru ai lui Şalom Aş, şi ce înseamnă aceşti ei, ai bogată şi vioae, în aceleaşi graniţe, răsfrângând şi sensibili­
lui Şalom Aş. tăţi artistice şi stări sociale dela noi, şi n o cunoaştem. E în