Page 50 - 1931-03

C R O N I C A 175

Turism, sport, educaţie fizică
NESTOR URECH1A. — Cine ştie şoseaua de pe Valea apoi oprit să le mai facă, a fost la inaugurarea Casei Peş­
Cerbului, care duce din Buşteni până la picioarele Dihamu- tera a Touring Clubului României. Din ea a ieşit uri foile­
lui, trebue să-şi aducă aminte şi de cea din urmă casă cu ton plin de duh, împotriva tulburătorilor muntelui, în „Uni­
obloane verzi, chiar din marele cot. De-acolo mai departe versul" de pe vremuri, şi a mai ieşit acel episod frumos al
plimbăreţii se răresc de-abinelea. Nu se mai întâlnesc decât Marelui Urs din Cartea Munţilor a Bucurei Dumbravă. Re-
telegi lungi şi scârţiitoare cu buşteni de brad. Suntem în citiţi-1. Marele Urs e doctorul Urechiă. După felinarul purtat
munte. Pârâul ne însoţeşte, trecându-ne pe supt podeţe sau pe lângă pelerina până în pământ, m’am ţinut atunci şi eu,
ferindu-se până în rădăcina pădurii, cu acelaş vuet de ape în noaptea dintre cele două schituri. Nestor Urechiă, de
repezi. Aici m’am oprit, sunt mulţi ani de-atunci, asupra nu­ curând plecatul dintre noi, făcea parte dintr'o familie de
melui lui Nestor Urechiă. L-am cunoscut din lumea în care-i drumeţi.
plăcea să trăiască, la fel ca o telekia de înălţimi, şi înainte De Paşti s’au împrăştiat în toate părţile echipe
să-i citesc paginile. Cărţile lui mai mărunte, cum e Căruţa mai mari sau mai mici de căţărători pe munte. Ştiu una,
poştei, sau lucrările mai întinse, ca Zânele din Valea Cer­ pornită spre Piatra Craiului, hotărîtă să ducă în spinare o
bului şi Cercetaşul Bucegilor, dau de gol dela întâile rân­ parte din materialul unei noui case de adăpost. Dacă s ar
duri pe drumeţ. Altă muncă de om al condeiului cred că şi-a gândi să aprindă acolo sus un foc din lemnul pentru o în­
cheltuit-o în revista Propilee literare. Pentru toate, istoria treagă odae, în amintirea lui Nestor Urechiă! Eu nu pot
literaturii tineretului sau a literaturii fără vârstă va găsi s’o fac deocamdată decât aici şi aşa, în această formă atât
odată formulele ei de caracterizare. Viaţa omului s’a oprit. de puţin drumeţească, sub lampă şi într’un biurou de pe ma­
Judecăţile se pot produce. Nicio uimire a unei noui creaţii lul Dâmboviţei de jos.
nu le mai poate tulbura. Nu de acest Nestor Urechiă vreau
însă să vorbesc. 1SUS IN STADION.— Zilele trecute s'au adunat în bu­
Fiinţa lui mi-a fost descoperită acolo, urcând Valea Cer­ cureşti trimeşii nu mai ştiu câtor societăţi de gimnastică. Fi­
bului, spre Pichetul Roşu, Chioşcul lui Karoly, brânele reşte că am avut un nou congres ! Am ascultat şi eu închee-
Bucşoiului şi Casa dela Mălăeşti. A fost o încântare de o rile energice ale unei moţiuni, menite să îngroaşe dosarul cu
clipă, din cele puternice. Trecusem de-atâtea ori prin acele deziderate al vreunui minister. Am fost faţă însă şi la o pro­
locuri, fără să-mi atragă luarea aminte cineva. Iată casa cu ducţie model. Era ca o exemplificare vie, tinerească şi ze­
obloane verzi, în umbra brazilor, sus şi la o parte. Lemnele flemistă a tuturor frământărilor profesorale. O urmăream, în
de iarnă sunt aşezate gospodăreşte, aplecate, ca să se scurgă cadenţele ei ritmate de muzică. Fetele aduceau aminte de
apa pe ele. Un gard mic desparte o curte, în care trebue să vreo friză cu epizoade de panatenee, iar băeţii parcă se în­
fie orătănii. Intr’un coteţ cu tablă, apărat de ploae şi de torceau dela nişte jocuri olimpice.
vânt, se încolăceşte un câine ciobănesc. Mergem la munte, Mă gândeam, pe când urmăream cu amintiri de copilărie
cu sacii în spate şi cu ghetele cu colţi. Sunt eu, mai e altă în ochi, mişcările cu bastoane sau figurile la paralele, că for­
lume şi e şi Bucura Dumbravă. Ea mi-a arătat aşezarea şi mulele noastre de înţelegere a mersului lumii sunt astăzi tot
mi-a rostit pentru întâia oară numele omului. Acum s’au aşa de nesigure şi de fragmentare ca odinioară. Iată că pa­
întâlnit amândoi, într’o lume unde ea, mai bună drumeaţă, tima pentru viaţa fizică, în aer liber şi în sporturi, o altă for­
l-a premers. Casa stă încă pe înălţime, deasupra Văei Cer­ mă a înrâuririi anglosaxone, se întâlneşte cu trebuinţa de
bului, în drumul Dihamului. Coasta până acolo are rămă­ misticism şi cu visul de crini şi de extaz al altei lumi, val
şiţe de zăpadă. In ochiurile goale au ieşit, albastre şi fra­ dinspre Asia pornit iară peste noi şi prezent în toate întoar­
gede, brânduşele de primăvară. Pe zăpadă se văd urme. cerile romantice sau aducându-le cu sine. Departe e zeul an­
Poate că sunt numai paşi de păsări, dar poate că sunt paşi tic, venindu-ne acum din ceţurile nordice, în alaiul lui de
de zâne, de zâne din Valea Cerbului, care au venit aseară tineri goi abia ieşiţi din palestre, iar dincolo, acoperind în­
sub obloanele verzi închise ca să culeagă brânduşe albastre tregul Miazăzi, Maica Domnului în corurile plânse ale pro­
şi reci pentru marea călătorie a prietenului şi poetului lor. hodului. Care din cele două puteri va învinge şi îşi va su­
Mi se pare că Nestor Urechiă are tot dreptul să aducă pune pe cealaltă ? Stăm în aşteptare sau suntem părtaşi ai
aminte de celălalt Urechiă, Alceu, igienistul şi umoristul, care acestei sau acelei tabere, şi nimeni nu poate să dea răspun­
şi-a câştigat un loc atât de însemnat în istoria turismului sul. Templele cele noui sunt stadioane de beton sau de mar­
român. Trebue să ne vie amândoi dela Urechiă, istoricul mură de câte 40 şi 50.000 de locuri. Şcolile noui catolice,
patriot. Pe doctorul Iodoform poate că nu mulţi îl văd în ortodoxe, medievaliste, budiste, teozofice, evanghelizante sau
Bucegi, spre Peşteră şi spre Omu. A fost patima lui, pe care simplu filozofice umplu pământul şi îşi înalţă catedralele în
nu i-au ştiut-o mulţi, pentrucă i-a plăcut să şi-o mulţu­ inimi. Ciocnirea se apropie, trebue să se întâmple. Nu e ade­
mească singur sau într’o foarte mică tovărăşie. Eu mi-1 aduc vărat că ne-am găsi într'alt ev, de catran sau de aur. Suntem
aminte încă, din anii băeţiei, când l-am văzut întâia oară numai într’o biată vreme de trecere, pradă a tot felul de so­
pe Orăţii, la Cristache, de unde ne luam merindele pentru licitări contrare. Până la zâmbetul echilibrării mai va !
drumurile lungi. Din pragul lui, ieşeam încă odată, până ne Toate acestea, se petreceau, cred Ia serbarea de 25 de ani
lega pachetele, şi ne uitam spre Vârfu cu Dor, sau ne uitam a societăţii „înainte”, care a încheiat adunarea generală a
spre Piatra Arsă, ca să ghicim vremea. Mulţi ani s’au lăsat, federalei societăţilor de gimnastică. Era într’o după amiază
pentru unii ca de plumb, peste zilele de-atunci. Poate că una cu soare a acestei primăveri care se lasă prea mult dorită.
din cele din urmă urcări la munte cu doctorul, care a fost Şedeam cuminţi pe scaune în sala de gimnastică a liceului