Page 7 - 1931-03
P. 7
JEAN BART: VIATA UNEI CORĂBII ROMÂNEŞTI 133
Marinarul care s a format aci, dând piept cu fur cercaţi pe cargoboturile şi pacheboturile marinei co
tunile în luptă cu valurile Mărei negre, va fi bun merciale.
marinar ori unde. Mircea era cu totul inundat; îmbarca pachetele
Un comandant englez, îngrozit, a exclamat : de apă prin ambele borduri, în compartimentele din
„Marea Neagră e un cazan gata să facă ex provă apa ajunsese aproape de un metru, pompele
plozie”. nu mai dovedeau. Valurile isbeau ca lovituri de tun.
Prin multe furtuni a trecut Mircea, şi a rezistat Catargul din provă s a prăbuşit cu toată arborada
totdeauna, înfruntând urgiile vremurilor. Cea mai pe punte. Barca balinieră a fost sfărâmată la postul
groaznică din toate a fost cumpăna prin care a tre ei. Tunurile s’au demontat pentru a fi aruncate în
cut în anul 1888. mare. Cabina bucătărie smulsă umbla pe punte
purtată dintr’un bord în altul.
IN COADA UNUI CICLON
Corpul lui Mircea era ameninţat să fie spart de
In dimineaţa de 19 Mai 1888, Mireca pleacă din propriile piese, rupte din locul lor şi isbite cu vio
Sulina, cu provizii pe lenţă de valuri gata să
timp de trei zile. Ma pătrundă între coastele
rea calmă, timp admi lui.
rabil. O zi întreagă s a lup
A doua zi se găsea tat în apă un marinar
în dreptul Constanţei. erou, lemnarul bordului,
Face o voltă în vânt cu legat c o frânghie ca să
intenţia de a lua drumul nu fie măturat de va
s p r e Insula Şerpilor luri, pentru a degaja
pentru a intra din nou vasul de lemnele şi ma
în Sulina. Se făceau ma nevrele rupte care-1 a-
nevre de pânze pentru meninţau. Provizia se
a pregăti pe copiii din terminase şi începu chi
şcoala de marină în ve nul foamei şi al setei.
derea unei călătorii mai In ţară jale; se svo-
lungi ce aveau să facă nise că Mircea s’a îne
în acel an prin Medite- cat. Părinţii îşi plân
rana. geau copiii pierduţi pe
Din senin se stârni mare, nimeni nu putea
un vânt dela Nord, care da nici o lămurire; se
sufla în faţă. Mircea nu ştia că a plecat pe mare
mai putea înainta, bătea şi nu s’a mai întors....
pe loc în dreptul Capu Mircea ajunsese la li
lui Midia. îşi schimbă man isbutind, pe jumă
direcţia spre Est. Vân tate distrus, să intre în
tul se întărea schimbân- Bosfor.
du-se peste noapte în- Intr’un hal de plâns,
tr’o cumplită tempestă. dar falnic ca un erou
Nimic nu se mai recu rănit, Mircea. cu’n ca
noştea. In bezna unui targ lipsă, cu pânzele
iad întunecat, în care li sfâşiate, cu bărcile
cărea numai fosfores Bricul Mircea în larg sdrobite, defilă, admirat
cenţa valurilor uriaşe, în ovaţii, prin faţa va
Mircea se sbătea de moarte; corpul scârţâia, gemea poarelor, cari nu îndrăsnise pe timpul furtunei să
la fiecare isbitură, şi întreaga arboradă, frânghii şi iasă din Bosfor, să înfrunte Marea Neagră.
macarale, urlau înfiorător în noaptea ceea stranie, Sultanul Abdul Hamid s’a interesat de soarta lui
în care părea că se apropie sfârşitul lumei. Spre Mircea, a felicitat pe comandant şi a dat ordin să
dimineaţă o ploae torenţială unea cerul cu marea se facă, fără plată, toate reparaţiile necesare navei
de parcă se rupsese zăgazele văsduhului. româneşti, în arsenalul Marinei Otomane din Cor
Mircea căzuse în drumul coadei unui ciclon. Trei nul de aur.
zile şi trei nopţi s a luptat între viaţă şi moarte. Pa Raportul de mare al comandantului, Amiralul
truzeci de vase cu pânze s’au înecat atunci din Eustaţiu, a fost publicat în Monitorul Oastei din
cauza acestei furtuni rămasă celebră în părţile Mă anul 1888.
rei Negre.
Câte amintiri, din cele trei zile şi trei nopţi de O SĂRBĂTOARE ORIGINALĂ
groază şi de luptă, nu au rămas neşterse în mintea Acum câţiva ani a avut loc la Constanţa o sărbă
copiilor marinari, ajunşi mai târziu comandanţi în torire originală, unică în ţara noastră. S’a comemo-
