Page 22 - 1931-04

j. . _ -ja'
ft
nW>-<W )/»vu^ ypjxJj-^^-A *A+- n^vAfi^y . 31
jţr ^s\Âs+^tLo- • cĂc/jA^O-
-ol*/ oLa* 'CC+Q- •
•Jocul de-a ocolul, desen de Silie Codren 12 a
Drâguş (Fă s ăr aş) , A v«ust 1909

S o c i e t a t e a C o m p o z i t o r i l o r R o m â n i

Arhiva de folkl or
Articolul 4 al Statutelor sale spune că Societatea
Compozitorilor Români a fost chemată la viaţă ca micşora tot mai mult câmpul fiecărui soi de cer­
cetări.
„să ajute desvoltarea şi expansiunea muzicii ro­
mâneşti”. îngrădirea domeniului explorat înseamnă însă
lărgire a metodelor de explorare: cu cât obiectul
Mijloacele de care Societatea s’a slujit spre a-şi nostru va fi mai restrâns, cu atât mai viu vom simţi
atinge scopul sunt îndeajuns de cunoscute : cu nevoia, spre a-1 înţelege deplin, de a studia, odată
bani număraţi şi în împrejurări grele au fost date
cu fenomenele, condiţia fenomenelor şi filiaţia lor.
zeci de concerte de muzică românească, au fost ti­ Şi de câte ori scopul nostru va fi cunoaşterea unui
părite zeci de lucrări de ale compozitorilor români, fapt uman sau legat de realitatea umană, vom a-
au fost căutate legături cu străinătatea muzicală, junge negreşit la convingerea că nu este cu putinţă
a fost impus respectul proprietăţii artistice prin în­
înţelegerea nici unui rod al vieţii fără înţelegerea
fiinţarea unui birou pentru perceperea drepturilor vieţii acesteia însăşi. Astfel, tendinţa spre specia­
de autor. lizare şi disociere a avut drept corolar paradoxal o
încredinţată că „înflorirea unei arte originale voinţă tot mai puternică de sinteză, încât am văzut
crescută organic din viaţa sufletească a obştei” va ivindu-se o nouă „Filozofie”, după concepţia antică,
fi cu neputinţă dacă nu ne vor rămâne creatorii o nouă ştiinţă a ştiinţelor, care îmbrăţişează prin
mereu stăpâniţi de tradiţia muzicală pămân • cadrele ei totalitatea cunoştinţelor: sociologia,
teană, Societatea — prin premii şi publicaţii — a ştiinţa societăţii. „Societatea” nefiind altceva decât
îmbărbătat pe culegătorii de melodii populare, iar viaţa omenească însăşi, scopul sociologiei este cer­
când mijloacele i-au îngăduit-o, a întemeiat un cetarea acestei vieţi colective, a tuturor condiţiilor
centru bine înzestrat pentru culegeri şi studii de şi manifestărilor ei.
folklore, o „arhivă”. Rândurile ce urmează urmă­ Iată de ce disciplinele care nu râvnesc decât la
resc lămurirea metodei urmate atât pe teren, la lămurirea uneia din condiţii sau manifestări îşi aleg
strângerea materialului, cât şi în arhivă, la clasarea anevoe metodele : prea îngrădite, investigaţiile lor
lui ). le-ar răpi o seamă de mijloace de a cunoaşte ; prea
1
*
întinse, stăruind asupra unor probleme periferice,
In vremea din urmă folklorul muzical a ajuns o le-ar desfiinţa prin rezorbţia totală în sociologie.
disciplină autonomă, un soi de muzicologie rurală, Folkloristul muzical cu deosebire se loveşte de
o ştiinţă a muzicii ţărăneşti. Ştiinţa aceasta s’a năs­ termenii acestei dileme, fiindcă obiectul ştiinţei sale
cut, împreună cu alte discipline „speciale”, din este un produs al obştei, un „fapt social” prin ex­
voinţa de a adânci anume probleme, până ieri ne­ celenţă. Dela definirea acestui obiect se vădeşte a-
ştiute sau socotite accesorii, şi prin urmare de a propierea primejdioasă a domeniului folkloric de
cel sociologic. Obiectul folklorului e ştiut : muzica
populară. Ce să înţelegem însă prin cuvântul „popu­
*) Exemplele folosite în expunerea de faţă sunt împru­
lar”? Cei mai mulţi cred că „popular” înseamnă
mutate mai cu seamă materialului cules în două sate amănun­
aici „ţărănesc”, că prin urmare folkloristul va cer­
ţit cercetate cu prilejul campaniilor monografice ale semina­
ceta numai muzica de origină şi uz ţărănesc, având
rului de Sociologie dela Facultatea de litere din Bucureşti.