Page 23 - 1931-04

C. BRÂILOIU : SOCIETATEA COMPOZITORILOR 205

drept singură ţintă identificarea stilurilor melodice Cât priveşte repertorul popular românesc, când
populare autentice, mai ales pe calea comparaţiei. a fost întemeiată arhiva Societăţii Compozitorilor
„Popular” s ar putea numi însă deasemenea com­ Români, nu încăpea îndoială că organizatorii ei nu
plexul melodiilor ce trăesc la un moment dat în- se vor putea mulţumi să adune şi să claseze acolo
tr’un mediu ţărănesc dat, ori care ar fi origina şi numai fapte muzicale, ci că va fi nevoe să se ajute
stilul lor. Dacă primim definiţia aceasta, sarcina studiul acestora printr’o seamă de informaţii şi de
noastră s ar schimba dintr’o dată cu totul: din stu­ mărturii, să se rezeme documentaţia acustică pe o
diul muzicii populare s ar preface în studiul vieţii altă documentaţie a cărei întindere rămânea să fie
muzicale populare şi ne-am trezi în plină sociolo­ hotărâtă.
gie. încă necesară, analiza formelor muzicale nu Aşa cereau natura muzicii noastre populare şi
ne-ar mai fi un scop, ci un mijloc. Procese organice starea societăţii noastre ţărăneşti din clipa de faţă.
ca alterarea rapidă a unui repertor arhaic prin in­ Se ştie că este deosebit de caracteristică pentru
filtraţii urbane (de pildă în urma înfiinţării unei repertorul popular românesc împărţirea lui în ge­
„curse” de autobuz), pierderea caracterului dialec­ nuri definite, de stil şi întrebuinţare deosebite, le­
tal al unui stil regional prin atingerea cu stilul altei gate în cea mai mare parte de un ritual sau de un
regiuni (de pildă la munte, în urma exploatărilor prilej. Unul singur e „autonom" : cântecul liric,
forestiere lucrând cu muncitori veniţi de departe), cântat oricând şi oriunde, cântecul „propriu zis”.
ivirea unor specimene muzicale hibride prin asimi­ Dar şi acela, fie amintit în treacăt, are, de priveşti
larea pripită a muzicii culte (de pildă în urma în­ mai de aproape, prilejul lui. Ni-1 spune o poezie
mulţirii „patefoanelor” la sat sau a cumpărării unui populară, când încheie povestirea chinurilor „inimii
receptor radiofonic de către şcoală) : acestea şi al­ cu doruri multe” cu aceste cuvinte, poate cele mai
tele de acelaş fel ni s ar părea atunci pe bună drep­ adânci ce s au spus vreodată despre muzică :
tate fapte mult mai vrednice de luare aminte —
fiindcă mai vii — decât păstrarea sporadică a unor Am noroc că ştiu cânta.
tipuri melodice vechi.
Greutăţile cresc, când e vorba de metodă. Ne Nici vorbă că unei ştiinţe care se exercită asupra
vom putea oare mărgini la cercetarea realităţilor unui material de felul acestuia nu-i este îngăduit
strict muzicale, slujindu-ne, spre a le lămuri, numai să ocolească cercetarea fenomenului social — pri­
de criterii tehnice ? Ori vom fi nevoiţi să cerem des­ lejul — în care cel muzical e integrat.
luşiri — întocmai ca sociologul — când ştiinţelor Informaţia accesorie s ar fi putut mulţumi cu în­
economice, când istoriei, când demografiei, când registrarea faptelor imediat vecine cu muzica, a-
geografiei ? Sărăcia unui repertor ritual festiv poate vând, să zicem, cu ea o rudenie de gradul întâiu,
fi datorită unor pricini economice. întrebuinţarea dacă pe tot întinsul teritoriului românesc ar mai lo­
unor anume elemente muzicale (scări, ritmuri) îşi cui un tip ţărănesc uniform, dacă civilizaţia rurală
poate avea obârşia în vreo înrâurire trecută. Cheia arhaică s ar păstra pretutindeni în integritatea ei,
unor repartiţii teritoriale surprinzătoare ne-ar pu­ cu ideaţia ei tradiţională, cu manifestările ei con­
tea-o da căile transhumanţei şi pare de crezut că crete. Din nefericire (sau din fericire, — nu mi se
unele cântece călătoresc pe drumurile oilor. Vom cade să hotăresc) folkloristul român de astăzi nu
urmări toate aceste cauzalităţi ? Le vom ocoli toate ? lucrează în această lume statică. Pe măsură ce ne­
Ori vom urmări unele, ocolind celelalte, statorni­ am însuşit formele apusene de viaţă, lumea rurală
cind astfel un hotar între ştiinţa noastră şi alte românească a fost prinsă într’o evoluţie ici grăbită,
ştiinţe ? colo înceată, pretutindeni activă. Revista franceză
Un răspuns categoric nu este cu putinţă. Numai „L’Illustration” a publicat în numărul din 4 Apri­
timpul în care lucrăm, locul unde lucrăm, felul ma­ lie. anul acesta, o mărturie izbitoare a acestei evo­
terialului asupra căruia lucrăm pot hotărî în ce mă­ luţii : aceste două fotografii luate de mine în toam­
sură folklorul va fi silit să se apropie de sociolo­ na 1930 la un cules de vii în judeţul Râmnicul Să­
gie, păzindu-şi neatârnarea. Negreşit, acolo unde rat, câteva clipe una după alta, şi înfăţişând două
melodii ţărăneşti nu se mai păstrează decât în amin­ ţărănci de vreo 20 ani, una dintr’un sat de munte,
tirea câtorva, fără nici o legătură cu viaţa socie­ la 35 km. de oraş, cealaltă dintr’un sat aşezat la 7
tăţii, informaţia muzicală va fi deajuns. Unde dim­ km. de acelaş oraş, amândouă venite la munca cu­
potrivă cântecele vieţuiesc cu adevărat, se nasc, lesului. „Ancienne et nouvelle Roumanie într a-
mor, se prefac, nedespărţite de traiul mediului din devăr : cea dintâi, asemenea unei fete de ţăran de
care s au ivit, realitatea muzicală va rămâne neîn­ acum un veac, îmbrăcată ţărăneşte din cap până’n
ţeleasă fără cunoaşterea realităţii sociale. Tot ast­ picioare (opinci, fotă, brâu, cămaşă), cealaltă din
fel studiul unui repertor — fireşte teoretic — din cap până’n picioare „nemţeşte” (pantofi, ciorapi,
care ar lipsi cu totul genurile ocazionale, ar putea fustă, „cazacă”, şirag de perle albe), una desă­
fi studiat aproape numai cu ajutorul unor date mu­ vârşit tributară a industriei ţărăneşti manuale şi a
zicale, pe când altul — teoretic deasemenea — care economiei închise, cealaltă a industriei mecanice şi
n’ar cuprinde decât genuri ocazionale, ne-ar cere a schimbului monetar (fig. 1).
neapărat cel puţin descrierea ocaziilor. O nouă generaţie ţărănească s a ivit deci, şi ceea