Page 40 - 1931-04

C R O N I C A 2 2 5

Nu ştiu cine a redactat notiţa, acest tânăr de 18 ani, lo­ departe. Cine s’aşteaptă la ceva asemănător rătăceşte pc-aici
cuitor al Braşovului, sau altcineva, dar ea a căpătat o formă de geaba. E ca şi cum ar vedea dintr’un pom, ca să nu-i
care, rămânând în litera ei aproximativ nevinovată, în spirit sperie, pe puiul pădurii cotrobăind desişurile cu Gelo, dulăul
e de propagandă, şi în folosul altcuiva decât al nostru. An­ cu juvăţ cu ţepi de fier, fără să-i audă, de unde se găseşte,
drei Martiny e liber să se ducă la Toronto şi Cleveland, ca şi fără să-l înţeleagă.
să reprezinte Asociaţia tinerilor creştini de origine ungară In schimb sunt frumoase şi vrednice de mijloacele lui Sa­
dela noi, dar în niciun caz nu trebue să fie singurul tânăr din doveanu, înoirile de amănunt şi de punere în scenă. Ce
România care să apară şi să vorbească în numele nostru neaşteptate sunt apariţia dela început a negustorilor cu nu­
acolo. După începutul de notiţă biografică amintit, nu mai mele celor patru evanghelişti, popasul în codru, întoarcerea
avem încredere. Şi, chiar altminteri, n’ar avea rost. din drum, curtea din Brabant, nevinovăţia mândră a dom­
niţei şi şiretenia mlădioasă a cameristei cu rădăcini carpa­
MĂRIA-SA PUIUL PĂDURII. — Mihail Sadoveanu sa tice ! Nu e nici istoricism de culoare locală şi nici psiholo­
odihnit poate între două cărţi scriind această povestire mi­ gism de cazuri de conştiinţă, ci o zugrăvire de viaţă bună
nunată, a doamnei Genoveva şi a fiului ei, cel crescut în de altădată, cu trăsături largi de frescă şi de duioşie bătrâ­
pădure şi hrănit cu lapte de cerboaică. Ţările dela Rin, cu nească. Numai rareori tulbură, în cochetăria neologizantă şi
cavaleri vânători sau răsboinici pentru cruce, se desfac din modernistă a noului Sadoveanu, câte o expresie ca: „Ea îi
ceaţa lor dinaintea anului o mie. Scriitorul duce între oa­ răspunse, agitând spre dânsul mâna” (pag. 69) ; „Se opriră
menii bălai şi cărnoşi de-acolo, şi o sămânţă de Valah din lângă un molid bătrân, presate de o nevoe firească şi lăsând
părţile noastre. E ca un fel de răspuns, pentru la ea acasă, la rădăcina copacului amintiri trecătoare” (pag. 153) ; „Pă­
acestei cărţi care ne-a luat în stăpânire poporul. Trebuia durea vibra ca o orgă a marei întristări, căci se oprea pulsa­
romanizată în vreun fel. Scriitorul o face fără casnă, cu oare­ ţia unei generaţii" (pag. 174) ; „Domnul Comite mai intră
care glumă în colţul gurii. A ieşit o Genovevă de Brabant de câteva ori între vedenii, apoi binevoi să le abandoneze
românească, aşa cum s au scris mai ales atâţia Robinsoni, cu desăvârşire” (pag. 215). Umorul poate întrebuinţa şi alte
cu potriveli locale, pentru tineretul tuturor ţărilor. Din edi­ mijloace, într’o compoziţie care e de argint vechiu.
torul de pe vremuri de cărţi populare dela Casa Şcoalelor Literatura română s’a mai îmbogăţit cu o carte, bună de
s’a desvoltat prelucrătorul artist de astăzi. ,.Măria-Sa Puiul pus în toate mâinile. Nu e de loc puţin. Sadoveanu ne e
Pădurii" („Naţionala’ S. Ciornei, 266 pagini 90 lei, cu mai scump, sau altfel scump, cu aceste daruri decât cu cele
oarecare desene de Murnu) îl descopere pe Mihail Sado­ cu care ne deprinsese.
veanu ca atare.
Nu ştiu în ce măsură duioasa poveste a Genovevei mai NOUTĂŢI SOCIALE. — Faptele sociale se îngrămădesc
e şi acum o carte populară. Pe vremea copilăriei mele era. împrejurul nostru atât în ţară cât şi în streinătate. Faţă de
Mi-aduc aminte s’o fi citit cu lacrimi, pe la opt sau nouă ele preocupările sunt două : oamenii de ştiinţă caută să le
ani. Se petrecea într’o ţară foarte depărtată şi cu nume înţeleagă şi să le încadreze într’un tot organic, iar oamenii
ciudat. întâmplarea rămânea puţin străină şi se amesteca de practică să le stăpânească şi să le rezolve.
în capul meu cu episoade din Vieţile sfinţilor. Copilul apă­ Intre oaspeţii cari au călcat România în ultimul timp tre­
rea in treacăt, numai ca încă o trăsătură de durere şi de cre­ buie pus la locul de cinste reprezentantul Fundaţiei Rocke-
dinţă, a femeii. Dar poate că povestea nu mai pătrunde în feller. Ajungea la noi după un ocol prin toată Europa de
sate şi nici prin marginea oraşelor, pe unde o purtau în Miază-zi cu popasuri în Italia, la Liubliana, Zagreb, Belgrad
coşul de pe braţ vechii vânzători ai cărţii. Prelucrarea ei în şi Sofia. In toate aceste locuri el a cercetat problema care-1
forma învăţată de astăzi ar fi o dovadă. Câtă vreme e încă aducea şi aici. Am discutat-o şi împreună şi cred că e o da­
vie cartea populară, cealaltă nu se îndură sau nu îndrăs- torie să fie cunoscută mai ales că ea n’are să păstrundă deo­
neşte să iasă. Prelucrarea e o încercare de scăpare. Ea e camdată pe altă cale în marea publicitate. Fundaţia Rocke-
cel mai bun semn al încheerii celuilalt proces. feller stă in legătură cu diferite institute şi asociaţii de ştiinţă
Sadoveanu a căutat in mai multe feluri să inoiască viaţa din Europa pe care le ajută cu sume de bani pentru înain­
şi necazurile Genovevei de Brabant. Titlul vădeşte pe cel tarea ştiinţei. O formă a acestor ajutoare este trimiterea de
mai îndrăsneţ, deşi nu pe cel mai izbutit. Te aştepţi, nu la oameni de ştiinţă, de studioşi sau de cercetători speciali, fie
romanul prinţesei pe care orbirea lui bărbat-său a aruncat-o în Statele Unite fie în ţările unde documentarea sau lucrările
în nenorocire, ci la viaţa în sălbăticie a copilului ei. Poate lor îi îndreaptă. România foloseşte şi ea de pe urma acestei
că acesta a fost gândul dintâi. El nu s’a împlinit, nici în în­ organizaţii, până astăzi mai cu seamă în domeniul medicinei
tindere, nici în adâncime. Ivirea pe lume şi legăturile cu şi al ştiinţelor mai mult cu caracter pozitiv. Sud-Estul Euro­
pădurea şi cu vietăţile ei, ale micului Benoni, nu iau decât pei e însă un domeniu cel puţin în aceiaş măsură de năzuinţe
un sfert din foi. Totul se păstrează numai ca un fragment şi de prefaceri sociale. Putinţa urmăririi fenomenului social
al povestirii propriu zise, care e prea puternică pentruca să de către un corp de oameni de ştiinţă înarmaţi cu tot ceeace
nu-şi supună episoadele adiacente. Creşterea desfăcută de le poate pune la îndemână astăzi sociologia e cum nu se
oameni şi de aşezămintele lor, frăgezimea primitivă a fiinţei, poate mai necesară şi mai oportună. Ideia unui institut so­
agerirea simţurilor, amestecul cu înconjurimea tufişului şi a cial, aşezat undeva în aceste părţi de lume, vine dela sine.
fiarelor sunt, dar mai mult decorative şi fără stăruinţa dure­ Reprezentantul Fundaţiei Rockefeller călătoreşte tocmai pen­
roasă a creaţiei. Kipling sau Thomson, jungla indică sau truca să descopere oamenii şi poate ca să aleagă locul. N’ar
pădurea canadiană, farmecul singurătăţii şi al sălbăticiei, fi cu neputinţă ca reşedinţa acestui institut să fie chiar Bu-
luat în sine şi nu numai drept un cadru, rămân până la urmă cureştiul.