Page 44 - 1931-04

C R O N I C A 2 2 9

a tuturor domeniilor. Predomină cel economic-financiar, poate nu-i atrage o anume reavoinţă din partea câtorva vecini.
pentrucă el e maicuseamă la ordinea zilei, dar nu lipsesc Apuseană prin cultura elitelor ei, România rămâne răsări­
nici celelalte. Iată câteva titluri, care au darul să împrospă­ teană prin viaţa economică şi prin organizarea socială şi
teze atât subiecte cât şi autori dragi: Organizarea econo­ administrativă. Inima ei e în Apus, pe când traiul zilnic e
mică a Europei — agricultură şi industrie — de H. Truchy; adâncit în înconjurimea răsăriteană. E tragedia istoriei ei
Târgul internaţional al grâului — o metodă de organizare — din anii din urmă”.
de Francis Delaisi; Politică agricolă românească — proecte începutul articolului d-lui de Martonne: „S’a putut naşte
şi rezultate — de N. Carandine; Criza agricolă şi reforma întrebarea dacă România veche era sau nu un Stat balcanic.
agrară din România de Georges Blondei; Datoriile ţără­ Problema nici nu se mai pune în ce priveşte România Mare.
neşti în România de Andre Tibal. După acestea şi altele Dacă e să se dea numele unei regiuni geografice a Euro­
asemănătoare urmează altă serie: România în politica euro­ pei Statului care uneşte în cuprinsul hotarelor lui pe aproape
peană, de Rene Pinon ; Exportul literar de Andre Therive ; toţi Românii, el trebue să fie acela al Carpaţilor. Jumătate
O nuntă domnească în Moldova secolului al XVII-lea de din marele lanţ de munţi cade în stăpânirea României. Geo­
N. Iorga; Carpaţii şi economia românească de Em. de graful care alipeşte Carpaţilor dealurile Transilvaniei şi ma­
Martonne. sivul Bihorului, cum o arată structura şi istoria geologică, e
Factura e frumoasă şi bogată. E vorba de nişte fascicule dator să spună că 41% din pământul României face parte
mai mult pătrate, cu o copertă, care aduce aminte numai din lumea carpatică. Din aceste laturi a pornit marea întin­
decât, şi prin compoziţie şi prin culoarea albastră a literelor, dere a teritoriului care a schimbat mica Românie, Stat dună­
de arta grafică franceză. Cele 80 de pagini pe două coloane rean, în deosebi legat de treburile balcanice, într’un Stat al
sunt împodobite discret cu ilustraţii, fotografii documen­ Europei Centrale, ale cărei zări se deschid spre drumurile
tare, cum sunt cele ale d-lui Em. de Martonne, fie desene, Apusului tot atât cât spre ale Răsăritului”.
cum sunt cele ale d-şoarei Magda Iorga, de linie sigură şi Toate sunt aci semnul unei vrednice de laudă silinţe, iar
spirituală. Extrasul d-lui N. Iorga, cu norocul lui Timuş câteva sunt chiar lucruri foarte bune. Dar e numai un întâiu
pas. Le aşteptăm pe celelalte, cu întreaga părere de bine
dacă se vor menţine.

INTRE SCRIITORII INTERNAŢIONALI. — Nu cu­
nosc ţară în care scriitorii să nu-şi aibă o asociaţie de breaslă,
întrupare însăş a personalităţii, în înţelesul abia aici simţit
de toţi, al psihologiei care îndrăsneşte să se bizue pe ade­
vărul că nu sunt doi oameni asemenea şi să fie cu toate a-
cestea o ştiinţă, ei se adună şi fac, la fel cu alţii, oameni de
aceeaş îndeletnicire, un singur grup. Intr’un loc sau într’o
formaţie scriitorii se mărginesc strict la ceeace se chiamă
„interese profesionale”, aiurea, şi ca nişte mânuitori ai ari­
pilor spiritului ce sunt, ei trec peste acest orizont, mai înalt
în tot cazul decât turnul oricărei clopotniţe. Chiar când nu
se îndeamnă s’o realizeze singuri, se iveşte ispita, din ce în
ce mai puternică, a înjghebărilor internaţionale.
România îşi are de mulţi ani Societatea Scriitorilor Români
şi mai dincoace Societatea Autorilor Dramatici. Ele s’au năs­
cut cu un caracter de ocrotire, pe care în mare parte, şi-l
păstrează şi astăzi. Vâlva de alt ordin şi suprafaţa socială
aproape fără îngrădire a scriitorului român din zilele noastre
Hmielniţchi şi necazul Ruxandei lui Vasile Lupu, din „Isto­ sunt de după războiu. Cafenelele literare îşi trăiseră traiul
ria Românilor prin călători”, e însoţit de un portret îndrăsneţ încă din 1913. închiderea lui Kiibler n’are numai pricini eco­
al lui Lochakov, expus la salonul Tuileriilor şi pe care îl nomice şi e mai mult semnul unui sfârşit de fază de evolu­
reproducem. ţie a scriitorului. Mai n’a fost an de-atunci în care unul sau
Pentru o părere de temeinicia şi înţelesul nou al unor altul din membrii Societăţii Scriitorilor să nu fie ministru,
contribuţii, redau două începuturi de articole. Al d-lui Rene la un departament sau la altul. Ba odată s'a ajuns şi până la
Pinon: „Situaţia României în Europa răsăriteană e cu deo­ treapta de nori şi de stele a Preşedinţiei Consiliului de Mi­
sebire gingaşă şi chiar primejdioasă, atât din punctul de ve­ niştri. Situaţiile vechi, care ar părea asemănătoare, ale unui
dere politic precum şi din punctul de vedere economic. De Alecsandri, Kogălniceanu, Maiorescu, Delavrancea, par nu­
altminteri, economicul şi politicul nu sunt astăzi strâns le­ mai aşa. Ele sunt esenţial deosebite şi e destul să fie amintite
gate şi nedespărţite? Manevra pe care a încercat-o Germa­ pentrucă fiecare să-şi dea seama de acest lucru. Societatea
nia prin unirea cu Austria ar dovedi-o, dacă ar mai fi nevoe. Scriitorilor Români, ridicată pe altă temelie, nu putea să nu
„Dacă poporul român are cinstea să fie, printre neamurile se resimtă. Ea reprezintă astăzi şi altceva decât o cetate de
Răsăritului european avant-garda latinităţii şi a culturii „interese profesionale”. Alături de steagul de comerţ, urcă
apusene, aceasta înseamnă negreşit pentru el un folos moral, din ce în ce mai des la catarg, pavilionul de zile mari al idei­
dar nu o putere materială ; şi nu e sigur că folosul acesta lor. El e menit să-l umbrească în cele din urmă pe celălalt.