Page 45 - 1931-04

2 3 0 B O A B E D E G R Â U

Societatea va avea să se înmlădie după împrejurările schim­ fir, G. M. Cantacuzino, arhitectul şi pictorul, merg până la
bate. monumentele de limbă, N. Cartojan, unul din moştenitorii
Dar în afară de stările de-acasă, o silesc din ce în ce mai catedrei d-lui I. Bianu dela Universitatea din Bucureşti. Cei­
mult la aceasta chemările internaţionale. Mi se pare că as­ lalţi membri, G. I. Brătianu, C. C. Giurescu, S. Lambrino, P.
tăzi chiar, preşedintele Societăţii Autorilor Dramatici Ro­ P. Panaitescu şi Al. Rosetti întregesc şi mai bine imagina de
mâni ia parte ca delegat oficial al ei la un Congres inter­ iniţiativă a şcolii noui, sau cel puţin tinere istorice româneşti.
naţional, la Londra, al unor asociaţii surori. Cadrul se lăr­ Numai prin atât şi ar fi binevenită. Dar nu e numai atât.
geşte dela sine. Problemele şi preocupările nu mai pot ră­ Revista are, fireşte, şi un Cuvânt înainte ! L-am fi dorit în
mânea nici ele curat locale. forma unei foi de prospect, care să nu se pagineze şi ~ă nu
In curând, spre sfârşitul lui Iunie, va avea loc la Haga intre în corpul publicaţiei. Cititorul numărului unu, în care
şi la Amsterdam adunarea anuală a P. E. N. Clubului, o
asociaţie internaţională de scriitori, cu o secţie şi la noi, tare
de 61 de membri. Ea se fereşte, printr’un articol din statute,
de „interesele profesionale” scriitoriceşti. E o alcătuire de
apropiere ideală între scriitori, şi, prin ei, între ţări. Iată-1
aici, fâlfâind sus, pavilionul de zile mari, de care vorbeam.
Ordinele de zi ale congreselor ţinute tot în alte părţi de lume,
azi la Londra, mâine la Washington, apoi la Paris sau la
Berlin, la Bruxelles, Viena şi Oslo, anul trecut la Varşovia,
acesta la Amsterdam şi cel viitor, poate la Budapesta, oglin­
desc tocmai acest punct de vedere. Cea mai însemnată hes-
tiune rămâne, de pildă, aceea a traducerilor. Alta e aceea a
ocolirii oricărei acţiuni care să jicnească pe alt popor. E
adică o asociaţie de înaltă înţelegere şi de pace a creatorilor
frumosului literar. Cei mai mulţi membri dela noi sunt şi
membri ai Societăţii Scriitorilor Români. Membrii de onoare
sunt doi: d-şoara Elena Văcărescu şi Abatele Metod Za-
voral.
Formula de oportunitate, a „intereselor profesionale”, pe
care am auzit-o răsunând de atâtea ori cu desnădejde la adu­
nările Societăţii Scriitorilor Români, începe să fie anacro­
nică. In fapt ea a fost depăşită şi e bine să fie depăşită şi în
formă. Scriitorii români, ca asociaţie, pot să năzuiască, măr­
turisit, mai sus. P. E. N. Clubul român nu e decât o aripă a
lor. Dar cu o aripă nu s’a putut niciodată zbura.
Până în lumea internaţională, drumul, în domeniul orga­
nizării literare ca şi în altele, duce prin stările de-acasă. Trăi­
nicia unei legături într'acolo se reazămă pe ele. Oricine a
dorit-o sau a încercat-o, cunoaşte acest dureros adevăr.
REVISTA ISTORICA ROMÂNĂ. — Publicaţii periodice
de istorie avem, şi de caracter destul de deosebit. E vorba
atât de anuare grele cât şi de revîste vioae, în limba ţării şi
în limbi străine, cu rază regională sau cu orizont sud-est eu­
ropean. Nume de mare strălucire sau de muncă preţuită fâl-

Clişeul Comisiunii Monumentelor Istorice
Placă de teracotă găsită în săpăturile dela Curtea Domnească
dfn Ilârlău. Coiful ţu cimier apare foarte lămurit, ca şi ca­
racterul de tenant al figurei din stânga. Dedesupt se poate dis­
tinge scutul cu armele Ungariei din sec. XV (crucea cu două
braţe); fasciile din celălalt cartier nu se mai văd.

fâe deasupra lor ca nişte steaguri peste nişte bastioane ale programul nu poate fi aplicat în întregime, n are cum să-şi
ştiinţei, N. Iorga, Al. Lapedatu, I. Lupaş, I. Nistor, I. Mi- dea seama dacă ceeace urmăresc editorii se realizează, iar ce­
nea, Em. Panaitescu, C. Moisil. Se părea că nu mai e loc titorul unei colecţii de numere, vede singur despre ce e vorba
pentru ceva nou. Revista istorică română (1931, voi. I, fasc. şi nu simte nici un îndemn să se mai uite la Cuvântul înainte.
1, „Cartea românească”) e ca o dovadă împotrivă. Comite­ Aflăm de acolo că Revista istorică română e publicaţia Insti-
tul de direcţie arată, chiar numai prin întocmire, preocupări tului de Istorie Naţională de pe lângă Universitatea din
care începând dela monumentele de piatră, de vopsea şi de Bucureşti. Cum s a văzut din lista comitetului, numai doi