Page 50 - 1931-04

C R O N I C A 2 3 o

Un studiu arată obârşia şi tâlcul stemei Baronului. Titlul Muzeul e la Sibiu, într’o casă bătrână de mai mult de o
de nobleţe l-a căpătat tatăl guvernatorului în 1724, când fiul, sută de ani, din secolul înflorit al „luminilor”. Un portal
care avea să-l ducă la atâta faimă, n'avea decât trei ani. Cei înstemat duce sub bolţi pline de sunet. E primăvară şi sub
doi zgripţori înaripaţi şi încoronaţi strâng în ghiarele lor, ele, câte un porumbiel ameţit de soare caută adăpost acolo,
care ţin scutul, o parte din istoria unei familii, dar tot atât cu foşnet scurt de mătase. Feceţi-vă loc, fără să-l speriaţi, şi
şi o parte din istoria Transilvaniei. Trebue să stăm locului treceţi mai departe. Sunteţi aşteptaţi.
şi să înălţăm ochii. Alt studiu vorbeşte despre Brukenthal şi
timpul lui, iar cel din urmă despre veşmintele liturgice ale SALONUL OFICIAL. — Nu ştiu dacă cel mai potrivit
catedralei evanghelice din Sibiu. Figura lui Schullerus, mort simbol al acestei colecţii plastice, care se poate vedea două
înainte de vreme, şi a preotului de astăzi, Fr. Miiller, se ri­ luni pe an primăvara în casa dintre steaguri fâlfâite şi stân-
dică înaintea noastră, în toată asprimea de oameni de ştiinţă jinei albaştri dela şoseaua Kiselef, nu trebue luat tot din
şi cu toată meditaţia senină de oameni ai amvonului. Dalma- cuprinsul ei, alb, subţire şi efemer. Ce-aţi zice de Danaida
lui Mac Constantinescu, pe care aţi mai întâlnit-o şi la expo­
ziţia „Grupului nostru” din sala Ileana a „Cărţii româneşti”?
Un prieten sculptor, cu care am trecut pe dinaintea tuturor

Figură ţesută în fir pe o dalmatică veneţiană sec. XV

ticele portocalii şi roşii cu aur de Veneţia, se cutremură în
vitrine.
Dar partea cea mai însemnată e aceea care aduce lămuriri
şi cifre din viaţa Muzeului. Muzeul Brukenthal e un muzeu Danaiua de Mac Coaslantiuescu
viu. Şi miile de cărţi împrumutate, şi sporul de manuscrise şi
numărul de vizitatori, şi ce încă ? sunt semne şi zvâcniri ale lucrărilor Salonului oficial de plastică din 1931 mi-a spus,
acestei vieţi. Poate că prin bogăţie de colecţii, prin organi­ oprit înaintea acestei Danaide şi uitându-se împrejur ca să
zaţie, prin punere în folosinţa tuturor, prin înţeles simbolic nu fie auzit, nu de teama unei păreri, ci a indiscreţiei şi a
în rosturile sufleteşti ale unui popor, Muzeul Baron Bruken pozei, că e singura lucrare din toate de-aici, inclusiv ale lui,
thal trebue socotit, între aşezămintele de înaltă cultură din care-1 furnică de oarecare invidie. O ştiţi. E un fel de sul
România, în locul al doilea, după Academia Română. de pargament de marmură, abia deschis şi aşezat în picioare,