Page 51 - 1931-04

2 3 6
B O A B E D E G R Â U

G- ' V *■' •**» ■

G. Pelraşcu : Pe plajă Fotopres

din care se desface, parcă jumătate în filigrană, într’o al­ alţi ani. Era bogată şi, în atâtea bucăţi, sigură de sine.
beaţă fără fiinţă, şi jumătate într'un început d<» baso-relief, Uneori se umplea de vânt şi vrea să creeze răspântii, aproape
o fată. Are braţul adus, iubit pentru linia lui de sculptori, ca îmbulzindu-se, ca în Poezia lirică a lui Han, care e gândită
să ţie deasupra capului un ulcior. Nu izbuteşte sau nu vrea mi se pare ca fragment dintr’o statue a lui Vlahuţă. Alteori
să iasă din blocul în care a fost mai mult schiţată. Nu e fru­ se ferea, în mişcări moi şi feciorelnice, ca în Nudul lui Jalea.
moasă, nici urâtă, dar ar putea fi. Scapă. Tulbură. începe Sau se academiza elegiac şi fermecător în Nausicaa d-nei Bă 1 -
mereu şi mereu se lasă. Danaizează. tăceanu Ficşinescu. Sau se caricaturiza aproape gotic, în capu’
Sculptura se teme să apară singură. Ea are parcă rostul, de lemn al lui Simeon Bărnuţiu de Ladea. Sau se înmlădia
într’o asemenea expoziţie combinată, numai de element de­ într’un plâns înăbuşit ca în mica Pocăinţă de marmură a lui
corativ, aşa cum ar fi câteva tiubere cu flori sau două, trei Storck. Sau pornea pe drumuri, ca Noe al d-nei Cernat-
hârdae cu palmieri şi ficuşi. Cromatica puternică a picturii, Popp.
care deschide în toţi pereţii viziuni pline de adâncime, spre Pictura, s’a făcut un obiceiu, să fie aşezată, ca nişte aripi
natură sau spre om, o îneacă şi o anexează. Lumea aşa cum de-a dreapta şi de-a stânga premiilor Naţionale sau a mari­
e, care te lasă s’o priveşti din toate părţile, atrage mai puţin lor maeştri. N’aş întârzia la ceva de tehnică pur formală,
decât lumea făcută, bidimensională. Cea dintâi are nevoe în explicabil într’un salon oficial cu simţul ierarhiei dacă n’ar
aşezare de spaţiu şi prin urmare de întreruperi şi de grupări. fi de ajutor pentru scoaterea la iveală a caracterului expozi­
Tablourile au fost înşirate simplu, la linie, pe două rânduri, ţiei de anul acesta. V’aţi aştepta la slabe variante, cu tre­
într'o friză aproape egală, de jur împrejurul celor două săli ceri abia simţite dela o culme la alta a paletei româneşti.
mari, al hall-ului dela intrare şi al geamlâcului din dreapta Nici poveste ! Meşteşugul e plin de încântare primăvăratică
scării. Capetele, micile compoziţii şi grupurile de bronz, pă­ şi se îmbată de multele-i putinţe. El nu e iconoclast şi nu
mânt ars, ghips, lemn sau piatră puse în şir, cam la acceaş trăeşte din tăgăduire tocmai pentrucă stăpânirea de sine îl
depărtare, îndărătul îndrăsneţei Nimfe a Militzei Petraşcu, face creator şi generos. Marcel Iancu însuş, cu femeia lui
aduceau aminte de rândunicile de pe firele de telegraf. Se cu maimuţă, care e un portret al unei doamne, se înca­
pierdeau sau se slăbeau una pe alta. Cu toate acestea sculp­ drează. Nu şcoala şi imitaţia predomină.
tura Salonului de-acum a luptat cu pictura mai bine decât în Petraşcu aduce lucrări noui, deşi e pictorul care adânceşte