Page 52 - 1931-04

C R O N I C A 2 3 7

Francisc Şirato: Natură moartă Fotopre*

şi nu se revarsă. Aceeaş lumină, căreia i s’a luat focul, şi care scot şi ele publicaţii ilustrate şi nu înţeleg să amintească
linie, care se împăienjeneşte. Lângă el Steriade se aureşte de existenţa altora asemănătoare. Am preţuit ambele motive
la soare, într’o Mare obosită de cer cald sau sângeră într’o şi n'am purtat nicio pică. Noi nu puteam trăi mai bine cu,
natură moartă de dimensii, care încearcă să dea un crap mo­ decât trăiam fără publicitate. Cu atât mai recunoscător tre­
numental. Ştefan Popescu plimbă pânzele lui roşii întinse pe buia să fiu însă pentru coloana de cursive din „Universul”
o Mare cu plopi sau cu pini pe malul, drept ca un cheiu de a lui B. Cecropide. Azi, pe neaşteptate şi în puterea celor
plimbare, în culori de mătase. Pallady a adus florile lui ţâş­ mai frumoşi ani, Cecropide a plecat dintre noi. Să mi se dea
nite pe cozi lungi într’un spaţiu prea mare, ca nişte avuzuri voe să spuiu un cuvânt. L-a vrut el, legându-mă de când
de lumină descompusă, şi un nud de compoziţie pembe-lă- era în viaţă, cu acest prilej al unei lacrimi.
mâiu. Tonitza lucrează verdele explosiv şi tutuniul obosit. Pe B. Cecropide l-am cunoscut de mult, din universitate.
Şirato ţese din scamă de soare căni, farfurii şi mere. Io- II văd încă în sala IV, vechia încăpere în amfiteatru repede
nescu Sin înoadă pe un gât gol de femee un minunat şal unde îşi ţineau prelegerile Maiorescu şi Coco Demetrescu.
verde. Hans Eder vede de sus o lume albastră verde. D-na Orele lor de curs erau un mijloc de întâlnire a studenţilor mai
Storck visează Balcicul. Iorgulescu Yor se joacă umbrind răsăriţi sau a persoanelor cu interese spirituale de orice ca­
totul sub o umbrelă japoneză, în tonalităţi galbene. Teodo- tegorie. Ne căutam peste capetele noui şi ne recunoşteam, cu
rescu-Sion lipseşte. Tinereţea înoadă şi învârteşte în jurul starea de suflet aproape iconoclastă, a unui public de pre­
maeştrilor o horă vitează şi primejdioasă. mieră. Ne zâmbeam, fără să ne fi prezintat sau să ştim alt­
ceva unii despre alţii. In acest public am dat cu ochii întâia
UN ZIARIST MAI PUŢIN. — Uneori cauţi prilejul unei oară de Cecropide. Nu mai mi-aduc aminte astăzi, la peste
lacrimi şi îl binecuvintezi găsindu-1, pentrucă altminteri re-ai douăzeci de ani de-atunci, dece m’a izbit. Poate pentru zâm­
fi sfiit şi ai fi închis-o în tine. betul lui puţin absent şi întors înăuntru, care arăta încă din
Printre puţinii cari au scris un cuvânt de recunoaştere pen­ acei ani fragezi, o oarecare durere de desamăgit timpuriu, o
tru „Boabe de Grâu” a fost şi B. Cecropide. Alţi mânuitori neîncredere de rănit al vieţii înaintea viitorului, un dispreţ
ai condeiului, tot aşa de periodici sau mai permanenţi, ori faţă de oameni şi de lucruri, presimţiţi mai prejos, dar por­
n’au descoperit încă revista ori sunt colaboratori la ziare, niţi pe un drum de ridicare şi de izbânzi. Poate. Umbla într'o