Page 54 - 1931-04

C R O N I C A 2 3 9

noscut. N’am apucat să-i povestesc niciodată de Cecropide a obosit şi s a desfăcut. Ca după căderea unui corp luminos
pe care îl ştiusem, iar el părea că nu-şi aduce aminte nici de prin noapte o părere de pulbere albă, după el rămâne această
acesta nici de mine. Acum ne-a lăsat. Mâna care ţinea rampa pulbere de amintiri.
acelui vagon, plecat spre soartă cu o încărcătură de tinereţe,

Teatru, muzică, cinematograf, radio
PĂPUŞILE. — Acum cortina s a lăsat. O putem privi iniţiatorilor nu e scăzut prin aceasta.
în voe. Pe ea încearcă un pas sau o atitudine, două din Câştigul cel mare, rămâne faptul în sine. Că n’au fost decât
păpuşile care se mişcau adineauri la capătul sforilor. Stă vreo zece, cincisprezece reprezentaţii şi că ele s au încheiat
lăsată pe coperta acestei reviste care se schimbă astfel în- aproape cu un deficit bănesc, era de aşteptat. Nici nu era
tr’o scenă de teatru în miniatură, şi stă pe un perete al Sa­ vorba de altminteri decât de nişte reprezentaţii de probă.
lonului oficial de arhitectură, în seria artei decorative. Tre­ Proba sa făcut, futem avea un teatru românesc artistic de
buia să fie un afiş, care chiamă. L-a lucrat, ca o încheere, păpuşi! Priceperea nu lipseşte, bunăvoinţa ia uneori forme
Ioana Basarab, dupăce isprăvise deabinelea dichisirea păpu­ de jertfe şi de mucenicie. Cu aceste elemente, începutul e
şilor. Ele se legănau în aer, spânzurate de-o vergea, şi se ca şi înjghebat. Luarea aminte a fost trezită. Să se mai facă
uitau la făcătoarea lor, cum pregătea culorile şi acoperea şi restul. Comuna poate da un ajutor, amatorii se pot mişca
lunga foae de hârtie. Făceau poate haz între ele, cum e şi ei, şcoala trebue să descopere din parte-i noul mijloc de
firea, veselă şi zeflemistă, a tuturor fiinţelor foarte nevino­ creştere estetică a celor mai mărunţi dintre credincioşii săi.
vate. Afişul a rămas proiect şi într'un singur exemplar. Era In aceleaşi zile poposise în Bucureşti şi peste câtva timp
să-l ajungă blestemul păpuşilor. Atunci l-am luat noi şi l-am şi-a reluat drumul prin ţară, un alt teatru de păpuşi, săsesc
scos în zece mii de foi, fie şi în această măsură micşorată. dela Braşov. Dacă noi amânăm, sunt concetăţeni dc-ai noş­
Prichindeii de lemn nu trebuiau să aibă dreptate asupra oa­ tri, mai cu grijă de educarea poporului lor, cari nu ne aş­
menilor. Nu e sănătos ca lucrurile să-şi iasă din ţâţâni, trase teaptă. Să îndrăsnim cel puţin atât cât au îndrăsnit în acest
la o deschidere de aripi de câţiva fluturi coloraţi. Acesta e domeniu Germanii foarte activi ai Transilvaniei. întreprin­
afişul, mai firesc astăzi, mic pentru cei mici, în care ei pot derea nu costă mult şi e foarte aproape de gustul şi de su­
să se recunoască, draperia de intrare, cu figuri ţesute în fletul unui anumit public, de obiceiu uitat sau îndopat cu
ea. Oricine poate s’o dea la o parte cu o mână şi să pă­ spectacole potrivite numai oamenilor mari. Putem avea un
trundă. teatru artistic românesc de păpuşi.
Teatrul de păpuşi a lucrat. L-am văzut în sala de jos a Acum cortina s a lăsat şi scena aşteaptă. Artiştii îşi
Majesticului. Poate că locul nu era cel mai potrivit. Sala e strâng păpuşile cu băgare de seamă în cutii. Se gândesc
prea deschisă şi pătrată, iar scena, cu totul largă. Pânzele aşezând, la noui şi noui scene, la alte încercări. Uită să în­
care trebuiau să ascundă şi să restabilească întru câtva pro­ drepte o rochie sau să întindă un picior. Visează. Afară, pe
porţiile n’au fost în stare să dea mai mult decât au dat. La pânză, la fel ca la noi pe copertă şi într’un colţ din Salonul
ridicarea cortinei figurile într’adevăr se pierdeau. Acea amă­ de Arhitectură plin de planuri grele de case, două persona­
gire de sine care face mic în faţa lucrurilor mici sau pe ele gii rămase de pază privesc în lume cu ochi marinăreşti. Sunt
le ridică până la noi, n a lucrat decât pe alocuri, când jocul hăzoase, dar caută orizontul şi le trebue uscatul. Vor să
izbutea să fure. Subiectul apoi, o prelucrare a Motanului ajungă. Ele nu înţeleg odihna. Trag de sfori şi-şi scutură
încălţat, a rămas prea exotic. Sforarii au vorbit uneori ală­ tichiile. Se miră că de deasupra lor nu vorbesc sforarii şi
turi de mişcarea păpuşilor lor şi au născut nesiguranţă. din sala ţinută în întuneric nu râd copiii. Câte un vânt intră
Acestea sunt lipsurile. Cele mai multe, se vede chiar din în ele şi cortina minte cu o ridicare prefăcută. Teatrul e în
înşirare, se datoresc puţinătăţii de mijloace, pe care orice vacanţă. Pe când iară ? Cum ?
început neajutat din afară, e sortit să-l întâmpine. Me.itul
Turism, sport, educaţie fizică

TURISMUL ROMÂN. — Răsfoesc încet „Buletinul lu­ Eu fiind însă numai un ins mi-e îngăduit şi îmi şade bine
nar” al societăţii „Turismul român”. E mai puţin decât un să mă vaet. „Turismul român" aduce aminte, prin iniţialele
album şi mai mult decât o călăuză. Articole semnate de scrii­ lui prinse pe un scut, mai uşor decât alte societăţi de turism
tori cunoscuţi sau subiecte care stârnesc pe orice drumeţ ade­ de astăzi ale ţării, întâia noastră înjghebare dinainte de răz-
vărat se revarsă ca nişte ape printre ostroavele fotografiilor. boiu, în care ne-am făcut cu toţii, drumeţi cari începem să
E drept că tonul rămâne cel de îndemn sau de mustrare, dăm în cărunteţe, ucenicia. Era ca o aripă de aplicare zâm­
firesc la începuturile oricărei mişcări, totdeauna anevoe de bitoare, a societăţii de Geografie. Tara ne era întâia şi sin­
urnit. Cred că noi am sărit peste această treaptă şi că mai- gura preocupare. Atunci se descopereau şi se organizau mun­
cuseamă organizaţiile temeinice, cum se dovedeşte cu fiecare ţii, se călca Dunărea şi Marea şi se cânta farmecul apelor.
din cei trei ani de viaţă „Turismul român” cu toţi cei o mie Caravanele poate că nu erau nici aşa de dese şi nici aşa de
de membri ai săi, ar trebui cele dintâi să-l părăsească. Văe- numeroase, dar ele trăgeau drumuri, care s’au păstrat, şi un
tările individuale, cu caracter literar sau retoric, sunt lucru ritual, în care mai credem. Scriitori, oameni de ştiinţă, căţă­
obişnuit. Colectivităţile nu se vaetă, ci trăesc şi lucrează. Aşa rători de munte şi vâslaşi vestiţi ne vin din acea epocă, um­
cum trăeşte şi lucrează „Turismul român”. plând cu noui genuri istoria literară sau cu semeţe capitole