Page 19 - 1931-05
P. 19
EMANOIL BUCUJA : BALCICUL 261
Vedere spre piaţa Primăriei Fotoprcss
şi măcinate de ploi dinspre Tusla au căpătat pan aprinşi printre pietre, din casele spânzurate pe pri-
glica unui lat bulevard în linie dreaptă şi schiţa de poare, din turcii şi turcoaicele în fes şi feregea, din
verdeaţă a unui parc. Locurile necălcate înainte măgăruşii cari aşteaptă încărcaţi de fedeleşe, la
decât de clienţii zalhanalei apropiate sau de coti- ceşmele. E Balcicul oraş de artă, popasul pictorilor
gele rupătoare de oase ale transporturilor de bol şi al visătorilor. E vedenia Coastei-de-Argint şi a
navi la lacul care se vorbeşte să fie schimbat în Răsăritului. Fusese şi mai înainte ? Da, dar nu era
port de pescari, cunosc din ce în ce mai mult alaiul ochiu s'o vadă, nici condeiu să-i încondeieze con-
de scăldători în haine uşoare, văluri fâlfâite îndă turele. Ca o solie a acestui înţeles, cele dintâi trei
răt şi umbrele leneşe pe-un umăr colorate viu sau clădiri noui ridicate în cartierul nou al Balcicului
goana automobilelor. De deasupra, mahalaua tă- au fost trei case de pictori : Szatmary, Cuţescu
tărască apleacă ochi mari albi, mirată de toată a- Storck şi Regina Maria. Scriitorul Dunării şi al
ceastă viaţă neaşteptată. Plaja e cam scurtă şi stân Mării, Jean Bart, s a făcut şi el proprietar chiar în
cile n’au fost încă toate curăţate. Drumul până a- inima târgului. Şi mai sunt şi alţii... Ştiţi căsuţa cu
colo e de mare ocol, prin faţa tuturor celorlalte faţa la Mare şi cu linii de templu grec, a lui Mur-
staţiuni balneare maritime şi folosind cele mai fe goci, unul dintre cei dintâi descoperitori şi cercetaşi
lurite mijloace de locomoţie. Dar România mai are ai plaiurilor acestora însorite ? Acum e a unui pic
o plaje. tor şi ea, întărită cu tot felul de zidărie, pe care sur
Unul din aceste Balcicuri e mai mult al trecu pările fireşti ale pământului sau ploile o crapă şi o
tului, iar celălalt mai mult al viitorului. Altceva îl duc la vale. Prin iarba grasă se strecoară încet
deosebeşte astăzi între celelalte oraşe ale ţării şi broaşte ţestoase. O prigorie colorată s a oprit în-
umple de dorul să-l vadă pe oricine-i spune numele. tr’un migdal. Vântul plimbă umbra unor nori de
Trăsătura aceasta noi i-am dat-o. Ea l-a zidit din vară prin lespezile şi ţăndările de piatră ale cimi
nou, îl face al nostru şi i-a început un alt capitol în tirului turcesc de pe coastă, ca nişte pânze de ca
cartea istoriei. Ea e urzită deavalma din soarele targe argonaute. S’aud cum cad apele dulci din
de argint, din arcul de safir al orizontului, din pră- râpă în râpă. E Balcicul oraş de artă.
vălişul selenar al teraselor, din smochinii şi bujorii Pe oricare din cele trei drumuri vine încoace că-