Page 20 - 1931-05

262 B O A B E D E G R Â U

Balcicul dintre râpi Fotopree»

lătorul, fie dela Ecrene şi Teke, suind din valea cerea de viaţă sunt în aer. Totul e aşa de nou şi de
mlăştinoasă a Batovei, fie dela Cavarna, cu sânu- necrezut, încât pare un decor meşteşugit care, la o
rile adânci în mal care depărtează şoseaua de Mare, clipire de ochi, ar putea fi ridicat. Apoi oraşul se
şi fie în sfârşit din largul câmpului cu crâng mă­ descopere încet, parte cu parte, ca din nişte văluri.
runt şi cu grâuri, dinspre Bazargic, el nici nu bă- Şoseaua care coboară drept până înaintea bise­
nuie Balcicul cuibărit pe faţa cealaltă a povârni­ ricii româneşti, duce în miezul Balcicului. întâia co­
şului. Nimic nu pregăteşte, în monotonia netedă a titură repezită, deadreapta cu un zid înverzit, care
zării, pridvorul acesta de frumuseţe. El seamănă cu ţine malul, iar deastânga cu Marea înălţată peste
acele prăbuşiri din pricini în afară de voia omului, rampa de fier a trotuarului, lasă chiar în piaţa pri­
care dau de gol deodată o vână de aur sau un oraş măriei şi a giamiei celei mari. A doua cotitură, pe
îngropat de secole. Marea a cioplit aici singură sub grădina publică, la care sui pe scări, şi pe lângă
coasta, iar uscatul rămâne îndărătul ei cu totul tot şirul de prăvălii şi de case măreţe, trimete în
străin de această schimbare şi fără trecere. Când port, adică la pontonul şi sediul vămii, care-1 rezumă
din muchia podişului, spart de o vale adâncă fără Vremea când se făceau curse regulate între Cons­
apă şi cu straturi de calcar roşu, ca o groapă de tanţa şi Balcic e numai o amintire, Balcic, Cavarna,
fier găurită de târnăcoapele piticilor pomeniţi pe- Mangalia, Constanţa, drumul de apă cu patru
aici de Pliniu, ubi Pygmaeorum gens fuisse dicitur, popasuri rămâne pustiu. Marea e ca şi cum n’ar fi.
se arată Marea, care urcă sus pe orizont, tocmai Ţara nu vine din larg, pavoazată, cum e aşteptarea
pentrucă drumul până la ea coboară prăpăstios, şi bucuria din toată lumea a porturilor. Doar din
intr’un kilometru aproape douăsute de metri — ui­ când în când, câte o corabie săracă, manevrân-
mirea e fără margini. Golful se albăstreşte tot mai du-şi în zig-zaguri pânzele, parcă ar vrea să re­
luminos, până când, dela cotitura din urmă, năvă­ facă după mai bine de o jumătate de veac elemen­
lit de soare, îşi arată cuburile albe ale caselor sau tele unei stampe cu fregate ale războiului Crimeei.
înălţimile dulci depărtate, ca nişte greutăţi puse Vasele care vin să încarce grâne ancorează de­
pe un pergament cu text dumnezeesc. Veselia şi plă­ parte şi atunci până la ele alunecă vâslite greu,