Page 21 - 1931-05

EMANOIL BUCUŢA : BALCICUL 263

Casa şi terasele Storck Fotopress

mahoanele. Fără aceste episoade scurte de muncă mai jos, lângă Mare, cu acelaş alaiu de femei aco­
s ar crede că bărcile pântecoase, cătrănite şi colo­ perite împrejurul ei. E în acelaş timp şi partea de
rate frumos, stau înfipte în nisip numai ca un su­ oraş unde administraţia a lucrat mai hotărât, nete­
biect de pictori şi nu plutesc decât pe pânzele a- zind locul, liniind străzi, ridicând case moderne,
cestora. uniformizând, europenizând, urbanizând. Numai pe
Aici e cartierul comercial, administrativ şi cultu­ ici, colo a putut să mai scape vreo uliţă răsucită ca
ral. In el se cumpără şi se vinde, se judecă şi se a- o literă arabă, pietruită numai prin mijloc în bolo­
duc cererile, se învaţă şi se pun treburile la cale,. vani de râu, cu porţi joase în ziduri de cărămidă şi
Seara, piaţa se schimbă într’un corso, iar ziua, ca­ casă ascunsă. Cine poate să pătrundă înăuntru, dă
fenelele, sub umbrar subţire mişcat de adiere sau de pomi şi de vreji cu struguri, iar la marginea de
în răcoarea dinăuntru, strâng la dulciuri şi cafele cealaltă parte, de o râpă care nu mai are nevoie de
turceşti toată populaţia de baştină sau de mosafiri, niciun gard, şi de sclipirea albastră a Mării.
destul de îndrăsneaţă ca să înfrunte depărtarea de Intre acest cartier şi cartierul dela Răsărit e valea
doi paşi sub arşiţa închenărată de umbră. Frămân­ aceea fără apă, o adevărată prăpastie, cu poteci re­
tarea obişnuită a portului se mută la staţia de au­ pezi încolăcite în loc sau numai cu. repezişuri. Pe
tomobile, unde sosesc la răstimpuri călătorii din ele trec dintr’un oraş într’altul tătăroaicele. Aici e
Bazargic, ziarele şi poşta. La o sută de metri dea­ mahalaua tătărască şi adaosul ei de tătăraşi, unde
supra paşte, chiar în buza râpii, câte un măgăruş, totul e primitiv şi pitoresc. Nu se văd decât femei
iar vreo cadână în feregea neagră stă jos şi se uită şi copii. Casele sunt de pământ, nespus de mici. De
în fund, ca la un spectacol. La răspântia tuturor pe un dâmb te uiţi în trei rânduri de curţi aşezate
drumurilor curge cişmeaua în jgheabul ei de piatră, în caturi de desubt cu viaţa lor măruntă. Culorile
dintr’o poartă cu fronton gătit, cu arc, stâlpi, oc- sunt tari şi simple, galben de stambă, negru de aba,
niţe şi trepte, pentrucă apa dulce e un dar rar şi albastru de cârpă de cap, argint de brăţări şi măr­
trebue întâmpinată împărăteşte. Tingirile de aramă gean de cercei. Aceeaş mişcare a femeii care duce
se îndreaptă legănate sburdalnic pe umăr într’a- tingirile cu apă în cele două urechi ale cobiliţei sau
colo, din toate curţile şi uliţele. Altă cişmea e toc­ jocul copiilor în pulbere. Totul se face pictural. Sur-