Page 24 - 1931-05

266 B O A B E D E G R Â U

Fragment de coastă dinspre Caliacra totopress
păturile sunt rotunjite şi fără fir de vegetaţie, albe zanţ, având în frunte pe fraţii Domnului, Teodor
de cretă în soare şi vinete sau galbene chihlimbarii şi Dobrotici. Locurile ies din Evul Mediu cu acest
în lună, după cum cad în umbră sau în văpaie. Câte alaiu de călăreţi. Pe urmă s a strecurat în lungul
o fată pozează, plecând nevinovată ochii şi cu tava ţărmului sau a coborât de pe podiş valul turc. Cinci
dela cuptor proptită în brâu. Pe aici s a săpat, după secole au mocnit aceleaşi locuri sub el şi au uitat de
temeliile vechilor oraşe trace şi greceşti, şi s a dat zâmbetul elenic.
de urme de acropole şi de tot felul de lucrări în Aripa dinspre Apus e mai puţin călcată. Ea se
piatră. Capete de zei greceşti şi trupuri de femei caţără până în vârful terasei şi văzută de jos dela
sau fragmente funerare cu inscripţii, au ieşit la băile noui sau din larg, pare un furnicar de case
iveală. Ele au luat drumul Varnei şi al Sofiei. Sub una lângă alta şi de lume căreia i-a plăcut să se
noi a răscolit locurile Tafrali şi căutările lui n’au tragă deoparte şi să se bucure de-acolo de frumu­
rămas fără izbândă. Câteva lucruri se mai găsesc seţea din vale. Sunt uliţi în paragină, cu biserici
in mâna unuia şi altuia, deşi ar avea mult mai mare greceşti părăsite, ca nişte corăbii rămase pe uscat
rost într’un muzeu local. Iată, această tablă de în­ şi scorojite după ce Marea s’a retras. Sunt case cu
chinare, cu Hcracle rezemat în ghioagă, crăpat în catul de sus scos mult în afară, şi e o cişmea care
două peste piept ca de sabie ! Cât de sigură e tăe- plânge sau umblă în noapte căutând ceva cu paşi
tura şi cât de înflorit scrisul! Pe locurile pe care clămpănitori de papuci sau catifelaţi de târlici. In-
le călcăm astăzi era Cruni, cea cu ape bune, nu­ tr’un loc oraşul se trezeşte în câmp şi în altă parte
mită mai târziu Dionysopolis, după numele zeului câmpul intră în oraş, într’o grădină îngrădită cu
nebuniei trace, şi a înflorit Carbona portulanelor pietre puse cum s’a nimerit sau într’un pom crescut
veneţiene şi genoveze. Intre zidurile ei a domnit în mijlocul drumului. E Ghemigi mahle, mahalaua
Balica pe la 1345, care a dat poate şi numele ora­ corăbierilor, care ar trebui ea singură să aibă ca
şului. In limba cumană balic înseamnă peşte şi stemă o mahoană de cele cu ciocurile dela pisc şi
Marea se acopere deodată de bărci şi de năvoade. dela coadă aduse şi să dea viaţă Balcicului. De-aici,
O mie de răsboinici cu scuturi şi suliţe uşoare, mergând tot pe lângă peretele albicios, se întâlnesc
pleacă de aici în ajutorul împărătesei Ana, la Bi- dealuri oprite în loc dupăce au fost mutate de vreun