Page 25 - 1931-05
P. 25

EMANOIL BUCUTA: BALCICUL                                   267

       cutremur,  de  ape  sau  de  vânt,  şi  în  cârca  lor,  ca   ţelesul  lui  mai  adânc  le-a  zugrăvit,  cu  tot  fiorul
       nişte  cuiburi,  case  turceşti  de  lut  sau  mici  fortăreţe   ctitorului  şi  artistului,  Regina  Maria  însăşi.  Plopul
       de  piatră,  drumuri  suitoare  de  căruţe  printre pâlcuri   aplecat  peste  luciul  şoptitor  şi  morile  încovoiate  sub
       de  oţetari  şi  de  iarbă  uscată  şi  goluri  neaşteptate,   olane  roşii  au  fost  începutul.  Dacă  începutul  n’a
       ca  o  rupere  de  legătură  dela  unii  la  alţii.  E  Balcicul   fost  un  lucru  mult  mai  intim,  chemarea  Mării  pen­
        tainic,  pe  care  trebue  să-l  cauţi  cu  grijă  ca  să-l  des­  tru  cineva  care  era  o  fiică  a  ei  şi  venea  din  ţări
       coperi,  pe  după  celălalt  şi  zărindu-1  fără  să  fie  ză­  unde  Oceanul  bate  picioarele  castelelor  medievale
        rit.  In  el  s  au  gospodărit  mai  cu  seamă  Turcii  şi   cu  berbeci  de  talazuri  şi  cu  pâlcuri  ţipătoare  de
        nicăeri  n’am  văzut  nevinovăţie  mai  nebănuitoare,   pescăruşi  !  Balcicul  s  a  deşteptat,  după  această  des­
        încremenire  mai  în  afară  de  timp  şi  asini  mai  evan­  coperire,  altul.  Pânzele  de  uitare  pe  care  le  lăsa­
        ghelici,  cu  măgă-                                                           seră  peste  el  seco­
        rari  cu  picioarele                                                          lele,  au  căzut.  Lo­
        goale  lovind  pă­                                                            cul  îngust  ca  o  fi­
        mântul.  Ca  şi  să­                                                          ridă de femeie cla­
        laşul  lor  întreg,  ei                                                       sică  a  Mării,  a  în­
        trăesc  în  marginea                                                          ceput  să  fie  săpat
        vieţii,  fără  să  fie                                                        după  planurile  u-
        ajunşi de ea. Iţi vi­                                                         nui  pictor,  făcui
        ne  să  crezi  că  nu                                                         pentru  acest  rost
        coboară  niciodată                                                            arhitect.  Dar  mai
        cei  câţiva  paşi  cari                                                       presus  de  oricine,
        îi  despart  de  lu­                                                          d u p ă    arătările
        mea cealaltă.                                                                 chiar  ale  castelanei
          Dar  mai  e  un                                                             Ziduri   puternice
        Balcic,  nou,  o  în­                                                         de cetate s’au înăl­
        trupare  de  basm,                                                            ţat  şi,  peste  ele,  o-
        din  basmul  care                                                             dăile  cu  tavan  jos
        pluteşte  peste  lo­                                                          pline de aerul .iărat
        curi.  E  Balcicul  al                                                        şi de lumina verde-
        patrulea,  zidit  de                                                          albastră, turnul vi­
        pictori  şi  de  visă­                                                        sat  întâiu  altfel  şi
        tori.  Privirile  ce­                                                         apoi ascuţit în glu­
        lorlalte  fug  spre                                                           gă  de  minaret,  ca
        el.  Acolo  sunt  vii­                                                        să  se  potrivească
        le,   tremură   din                                                           parcă dorinţei mu­
        frunze  plopii  mo­                                                           sulmanilor  de  aici,
        numentali,  cad  din                                                          care-i  zic  Reginei
        înălţimi apele dul­                                                           Maria,  Sultana,  şi
        ci,  s  au  înfipt  în                                                        mai  ales  prispele
        pământ  tare  pala­                                                           cu  troiţe  bizantine,
        tele.                                                                         scaune  de  piatră
          Acum şapte, opt                                                             veneţiene,   stâlpi
        ani  era  altfel.  Re­                                                        dalmatini  şi  ul­
        gina   Maria   nu                                                             cioare  şi  v a s e
        fusese  încă  dusă                                                            mari  de  flori,  cla­
        de  pictorul  Szat-                                                           sice.  întreg  pere­
        mary,  într’un  po­                                                           tele  malului  înalt
        pas,  care  trebuia                                                           de  30  şi  de  40
                                      Casa A. S. R. Principelui Niculae, din Balcic
        să  fie  numai  de                                                            de  metri  a  fost
        un ceas în drum                                                               căptuşit  cu  piatra
        spre  Cavarna,  dela  moscheia  mică  din  port,  cu   roşie  a  locului,  cu  scări  şi  ganguri,  pridvoare  şi  col­
        brâu  colorat,  prin  mahalaua  tătărască  şi  prin  tot   ţuri  de  privire,  având  arcul  orizontului  înainte,
        oraşul  vechiu,  până  la  morile  Pârâului  alb.  Scurtul   schimbat  cu  fiecare  pas  mai  sus.  De  pe  ele  cad  în
        popas  de-atunci  ţine  şi  astăzi.  Sub  paşii  cari  au   perdele  colorate  curmeele  şi  agăţătoarele,  menite
        mers  pe-acolo,  paşi  albi  şi  regali,  cu  amintiri  sco­  să  facă  din  tot  acest  deal  o  singură  grădină  atâr­
        ţiene,  au  ieşit  grădinile  spânzurate  de-acum,  zăga­  nată.  Din  Aprilie  până  în  Octombrie  târziu,  trece­
        zurile  împotriva  Mării,  fâşiile  de  apă  curgătoare   rea  soarelui  şi  a  lunilor  se  înseamnă  în  parcul  pala­
        pe  alei  şi  palatul  cu  ferestre  mari,  care  privesc  de­  tului  tot  cu  alte  flori,  dela  bujorii  grei  numai  o  fla­
        parte.                                          cără  şi  crinii  înalţi  de  bunăvestire,  până  la  gher­
          Felul  cum  s  a  născut  palatul,  desvoltările  şi  în­  ghinele şi tufănelele piloase. Apele cascadelor abă-
   20   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30