Page 29 - 1931-05

Chenar de Mac Constantinescu

„N e a m u 1 R omânesc

„Neamul Românesc” în ziua de 10 Maiu a îm­ Scrisori de încredere, cuvinte de laudă venite de
plinit o pătrime de veac de existenţă. înseamnă la cel mai umil până la profesorul de Universitate,
mult pentru o gazetă românească şi mai mult când solidaritatea păturii intelectuale, a Universităţilor,
această gazetă are în sine crezul şi lupta unui sin­ literaţilor, a societăţilor culturale, Congresul de la
gur om, al cărui ţel se cuprinde atât de bine în în- Iaşi, conduc pe Nicolae Iorga în politică.
suş titlul ziarului. întâiul pas a fost tipărirea ziarului „Neamul ro­
Simbolic, cuprinzător şi simplu : simbolic prin mânesc”. Scopul acestei gazete este expus într'o
titlul său, prin idealurile sale ; cuprinzător de fapte formă atât de simplă — forma ce i-a stat totdeauna
şi suflet ; simplu în înfăţişare şi în pretenţiile pro­ la îndemână — în întâiul articol din ziar.
gramului său. „Cu câtă învăţătură pot să am, cu câtă muncă
„Neamul românesc se poate socoti şi ca o con­ pot să cheltuiesc, şi cu ce suflet am ajuns să-mi
tinuare a „Sămănătorului”. Ideile literare sunt fac, mă simt în stare să vorbesc despre lucrurile
transpuse în domeniul social şi politic, iar factorul cele mari ale neamului meu. despre nevoile lui a-
acstei schimbări în domeniul social şi politic, se dânci, despre suferinţele lui vechi şi sfinte, despre
găseşte în continua frământare a sufletului lui ţintele lui înalte şi grele de ajuns, despre tot ce mă
Nicolae Iorga ce nu-şi află astâmpăr în do­ priveşte, până în adâncul inimii mele, şi pe mine
meniul preocupărilor sale de specialitate, nici care-am scris aici, dar şi pe d-ta, care ceteşti, şi pe
in hotarele literaturii. Minte cum nu sa mai vecinul d-tale, şi pe cine nu-ţi este vecin, şi pe prie­
văzut , ajutată de o excepţională putere de tenul d-tale, şi pe acela care, suferind totuşi de ace­
muncă ce cu timpul devine o plăcere zilnică, şi leaşi nevoi şi ţintind către acelaş ideal, îţi este duş­
de o cultură profundă în toate domeniile, Nicolae man, pentru cine ştie ce pricină, care rămâne numai
Iorga nu putea rămâne închis, având în sufletul său între d-voastră amândoi, şi care n are a face câtuşi
trecutul omenirii şi al poporului său, din care caută de puţin cu viaţa cea mare, cea largă, cea curată şi
să scoată drumuri călăuzitoare în preocupările de trainică, — ce zic trainică ? veşnică. — din care
viitor ale acestui popor. pornesc toate vieţile noastre, şi, depărtându-se de
După lupta literară dela „Sămănătorul”, rupând care, viaţa oricăruia dintre noi se stinge şi se ofi­
liniştea preocupărilor pur istorice care fuseseră în leşte, viaţa neamului, a tuturor celor de astăzi, a
tinereţea sa singura grijă zilnică, dupăce prin călă­ tuturor celor de ieri, de alaltăieri, şi din adâncul
toriile prin ţară şi mai ales la Românii din Ardeal, vremurilor, a tuturor celor ce cu ajutorul lui Dum­
Bucovina şi Basarabia, colindând colţ de colţ din nezeu vor veni pe urma noastră pentru a trăi şi a
speranţa şi mândria unei conştiinţe naţionale, fără munci ca Români. Despre lucrurile astea mă simt
a urmări niciun scop egoist, dus mai mult de grijile în stare a vorbi, nu ca mine însumi, ci ca unul din
societăţii care începeau să devină un fel de zid în mulţime, care s a întâmplat că ştie mai bine, pe
jurul acestui nou astru, Nicole Iorga ajunge un când alţii ştiu mai puţin, şi căruia din nevoia sufle­
idol al generaţiilor care se ridicau. tului său într'o clipă îi vine glas pentru a vorbi, cu
Prin atitudinea luată contra acelora cari uitaseră graiul său, dar cu inima voastră, a tuturora. Mă
un întreg trecut şi vroiau să reprezinte o piesă în înţeleg nu ca un om, ce-şi urmăreşte rosturile lui,
franţuzeşte pe scena Teatrului Naţional, lupta so­ fie cât de vrednice şi de curate, ca un om ce caută
cială a lui Nicolae Iorga era deschisă. Data de 13 să scoată la iveală fiinţa lui, chiar spre înaintarea
Martie 1906, reprezintă punctul plecării către a- şi binele altora, ci ca „mâna de ţărână” prin care
ceastă nouă înfăţişare din multipla sa personalitate. ar scrie, zi de zi şi ceas de ceas, despre tot ce ne