Page 40 - 1931-05

2 8 2 B O A B E D E G R Â U

lături — şi în zări de linişte, omul vedea o margine Fcmeea ingenunchie şi ea, sprijinând pe umărul
de lume: se făcea un loc ferit de furtuni, alb. lumi­ ei fruntea încruntată a omului.
nos. străbătător de blândeţi nemai întâlnite — iai De undeva, dinspre imense depărtări apropiate,
pe un dâmb uşor. omul acela cu ochi adânci, cu băr­ glasul călătorului necunoscut, le spunea in clipele
buţă prăfuită de aurul din nemărginiri, glâsuia no­ acelea, cu nespusă iubire :
rodului adunat in jur : „veniţi la mine. eu sunt viaţa — „Pentru voi am venit Eu !”„.
veşnică, — fără mine nu puteţi face nimic...” Şi
noroadele ascultau. — şi vremile se opreau locului... Bălăriile din curtea casei beţivului, tot în clipa
Sdrobit de frumuseţe şi de nădejde, beţivul căzu aceea, se prefăcură toate, prin dumnezeească mi­
in genunchi — şi-şi acoperi faţa cu mâinile. nune. în florile albe şi nevinovate ale iertării.
Hohoti:
—„Sunt un păcătos. — sunt un păcătos !”... AL. LASCAROV MOLDO VAN U

cu 3 desene de l^on Yiorescu

SSBfiBfiSfiB8B98
„..florile albe şi nevinovate ale iertării