Page 44 - 1931-05

B O A B E D E G R Â U

Dta .lullu Maicii*
Scoatere* unui marc vas, artistic lucrat, ars intr'uu •‘im[du cuptor ţărănesc

tos pentruca flon şi melodii sâ cadă împrăştiate dcadreapta sească o formulă Impăduitoare. Cartea aceasta e ca un dar
şi dcastânga şi sâ oprească pe drumeţii neştiutori de măreţia şi ca un suspin de despărţire. Mică. iute. vorbăreaţă, mai
sărbătorii. Ziua lui Enescu a Început. A deschis-o o femee. ca mult veselă, cu retrageri deodată in sine şi cu mărturisiri
o întrupare de plâns de arcuş inspirat. Femeea c o franceză, scăpate parcă fără voe. ca nişte nuferi cari urcă dela fund
ca o trimeasâ a celei de-a două patrii, sufleteşti. Ceilalţi au şi se deschid pe o apă de puţină adâncime, intorcându-sc din
să urmeze. „Permets donc que ma plume humblement te dedic glumă in umanitate şi din faptul mărunt In poezie. Louise
Ces premiers vers edos au feu de ton genie". Puneţi alâtun Bastien e o fiinţă rară şi intrată prea mult In viaţa noastră ca
fragmentul scris tot de o femee. care-I cunoştea pe Enescu sâ ne invoim aşa de repede s’o pierdem. In Lorena ei cu
încă şi mai bine şi la o vârstă când era mai străveziu, in pruni încărcaţi de roadă, cum ne-o schiţează in prefaţa vo­
1913. Era după o sonată de Bach intrun auditor regal, prin­ lumului d-1 Leon The venin, sau pe bulevardele Parisului căl­
tre care se amestecase şi îngerul Adamantor. Scriitoarea se când mărunt şi totdeauna grăbită cu mers şi eleganţe de co­
chiamă Bucura Dumbravă, cartea ..Ceasuri sfinte", bucata dobatură spre cine ştie ce colegiu de fete. Louise Bastien va
..Iconara de suflete". Atâtea din figurile Încercuite de aure fi o franţuşcâ sau o profesoriţă pierdută intre celelalte intr’o
de pe verdele Saturn sau de pe galbena Lună nu mai sunt colectivitate lacomă şi uniformizatoare. Intre noi ea are În­
astăzi, şi atâtea sau veştejit. Dar peste toate acelaş viorist. suşiri de unică. Ni-e cu atât mai dragă astăzi, cu versurile
cu capul plecat pe coarde, cântă fără moarte, pentru toţi cei ei pentru ..Prinţul negru" pe braţ. Ar trebui să ne fie lăsată.
câţi I -am auzit vreodată. D-na Louise Bastien e în bună to­
vărăşie. Numai Îngerul Adamantor a plecat, odată cu vitra­ ŞCOALA DELA TARGU-VU. — Cea mai nouă uimire
liu! spart de prefacerile Palatului sau poate nuxnai de trece­ pe care o aduce Cartea-album a d-lui Iuliu Moisil: „Arta
rea prin el. luându-i culorile şi desenul, a sufletului scriitoarei decorativă in ceramica românească" (cu 154 de desene şi
care-1 descoperise acolo. „Le vague souvenir d’un tendre vio- ilustraţii colorate şi in negru In text şi pe 56 de tabele, tipă­
lon Veloute d’un duvet calin mon âme triste”. rite la Marvan), e atmosfera din jurul anului 1900. dintr’o
Dar această intărziere îndelungă la tot felul de Prinţi ne­ margine de ţară. plină de răsunet in istoria noastră. Cine se
gri. de grădini, de caracterizări de versuri, de analogii de opreşte şi astăzi, la atâta vreme, in Târgu-Jiu. dă de urmele
manifestare începe să fie nedreaptă, dacă nu e ca o sfâşiere ei. Muzeul şi biblioteca dela liceu nu se pot cerceta fără o
de văluri, după care să poată să se arate cântăreaţa insâş. aducere aminte dela sine. a tuturor oamenilor cari au lucrat
Ne-a venit ca o amintire, şi pe un drum de văzduh Învăţat odinioară acolo. M’am înfruptat şi eu deseori din acest far­
de-a tund. a profesorilor francezi de-acum o sută de ani. cu mec. Atâtea nume mă întorceau, cum trebue să întoarcă pe
acel corp didactic de ajutor şi de legătură cu Franţa poposit atâţia contimporani. In copilăria sau bâeţia încântată. Rola
intre noi numaidecât după râsboiu. Are zece ani de Românie, Pickarski. polonezul emigrat, cu copertele lui româneşti dela
de amestec In viaţa noastră, de clasă la ..Casa Francezilor" ..Minerva". unde au înflorit ..sămănătoriştii”, e de-acolo.
sau de „ore" in atâtea familii. Se pregăteşte să se întoarcă, Mişcarea e mai veche, izvoarele au ţâşnit departe şi in fire
nu ştiu de ce. pentrucă şi ea ar vrea sâ rămână şi toţi câţi de-ale lor au ajuns, că într’o matcă sau intr’o zâcâtoare de
au cunoscut-o nu înţeleg s’o lase sâ plece, din pricini de ad­ putere, la Bucureşti, de unde au hrănit toată ţara şi o mare
ministraţie şcolară franceză care ar putea foarte uşor să gă­ epocă a culturii româneşti. D-1 Iuliu Moisil arată că din ace­