Page 46 - 1931-05
P. 46

2 9 2                              B O A B E  D E  G R Â U

       noastre;  numai  la  Teatrul  Naţional  din  Bucureşti  de  215  ori,   cât  şi  lectură.  Asociaţia  Shakespeare.  care  a  cerut  această
       iar după el. Regele Lear. de 99.                 contribuţie,  poate  fi  mulţumită  de  intervenţia  ei.  Shakespeare
         Mar  cu  Beza  nu  se  mulţumeşte  numai  cu  asemenea  însem­  in  România  nu  e  sleit  cu  paginile  Iui  Beza.  dar  e  pus  in  cea
       nări,  mai  mult  statistice.  El  îşi  adânceşte  subiectul  in  perso­  mai  primâvâratică  şi  prietenoasă  lumină.  Iară  mi  se  duce
       nalităţile  literare,  ştiinţifice  şi  culturale,  dela  Ion  Ghica.  pus   mintea  la  miniaturile  caligrafiate,  cu  mult  roşu  şi  albastru,
       in  cadrul  Iui  englez,  la  Petre  Carp,  traducătorul  lui  Macbeth   ale  PcrsieL  Un  asemenea  miniaturist  persan  al  nuvelei  şi  al
       şi  Othelk).  de  rândul  acesta  după  original,  ceeacc  foarte  pu­  încercării  critice  rămâne  şi  Marcu  Beza.  E  un  loc  pe  care
       ţini  puteau  s'o  creadă,  atunci,  după  1865.  şi  arată  starea  stu-   nu-1  împarte,  in  scrisul  românesc,  oricâţi  alţi  Macedoneni  ar
        ciJor  engleze  la  acea  vreme  intre  noi.  până  la  Titu  Maiore-   mai avea el, cu nimeni.
       scu.  Eminescu  şi  Cerna.  In  ce  priveşte  anii  mai  noui  şi  cu­  Shakespeare  In  România,  cartea  aceasta  verde  aurită,  de
        noscătorii  români  in  viaţă  cari  au  scris  sau  au  tradus  in  le­  aproape  60  de  pagini  de  tipar  bogat,  ne  vine  dela  Betlcem.
        gătură cu literatura engleză şi cu Shakespeare, o bibliografi*  Din  paginile  ei.  ilustrate  cu  18  reproduceri,  ne  zâmbesc  sau
                                                        ne  infioară  cele  mai  cunoscute  puneri  in  scenă  shakespea-
                                                        rcenc  dela  noi.  Hamlct  şi  Macbeth,  Regele  Lear  şi  Romeo  şi
                                                        Julieta,  Shylock  şi  îmblânzirea  scorpiei.  Măsură  pentru  mă­
                                                        sură  şi  Mult  zgomot  pentru  nimic.  Iată  mai  ales.  măreţ  sti­
                                                        lizată,  scena  luptei  din  Macbeth  numai  scuturi  şi  suliţe  in-
                                                        flâmurate.  capul  semeţ  al  Marioarci  Zimniceanu  in  megera.
                                                        Dar iată. poate mai mult decât ele. crângurile de măslini prin­
                                                        tre  piatra  arsă  a  pământului  sfânt.  Vicleimul  folklorului  nos­
                                                        tru  îşi  are  obârşia  şi  proiecţia  ţărănească  in  acele  părţi,  cu
                                                        oi  şi  cu  asini,  cu  ciobani  şi  cu  regi  magi.  Ca  intr'o  pictură
                                                        veche,  care  amestecă  timpurile  şi  porturile.  Marcu  Beza  e  in­
                                                        tre  ei.  Istoria  teatrului  popular  dela  noi  începe,  şi  poate  sfâr­
                                                        şeşte  cu  locul  Irozilor.  I-a  fost  dat  folkloristuhii  şi  poetului
                                                        să  lege  in  această  carte  preocupările  de  bibliotecă  şi  visurile
                                                        de  natură  şi  de  ţară.  şi  să  ne  joace  zâmbind,  intre  pânze
                                                        roşii  in  loc  de  purpură,  şi  hârtie  colorată  in  loc  de  decoruri,
                                                        un  scenariu  propriu  din  Vicleimul  shakespearian  in  România.
                                                        Ne uităm uimiţi, cu ochi de copil.
                                                          MISTICISMUL STATISTICII IN RADIOFONIE. —
                                                        Semnele  după  care  se  judecă  starea  dc  cultură  a  unui  popor
                                                        sunt  destul  de  deosebite.  Sa  ajuns  până  la  cantitatea  de  hâr­
                                                        tie  şi  de  săpun  intrebuinţatâ.  In  frunte,  pentru  cea  dintâi,
                                                        mai  stă  incă  mi  se  pare  Suedia,  iar.  pentru  cel  de-al  doilea.
                                                        Anglia.  După  un  criteriu,  mai  aproape  de  preocupările  in­
                                                        telectuale  decât  de  cele  sociale.  luarea  aminte  s  a  oprit  insă
                                                        la  biblioteci  şi  Ia  cinematografe.  Cred  că  are  să  treacă  in
                                                        curând  la  radio.  Despre  hârtia,  săpunul,  biblioteca  şi  cine­
                                                        matograful  românesc  mai  ştim  câte  ceva.  Cum  stăm  cu  miş­
                                                        carea radiofonică ?
                                                          Nu  mă  gândesc  nici  la  postul  românesc  dc  emisiune,  nici
                                                        la  corporaţiile  dc  prieteni,  amatori  sau  erudiţi  ai  radiofoniei,
                                                        nici  la  publicaţiile  noastre  de  specialitate  sau  de  popularizare.
             Mari oara Zimniceanu In Femeia imlărălnicâ  Toate  există  şi  vor  o  cercetare  aparte.  Ele  alcâtuesc  îm­
                                                        preună  adevăratul  cadru  al  nouei  tehnice,  pe  care  trebue
        mai amănunţită şi mai schematică inchee cartea.  să-l umple publicul şi să-l indrumeze legea.
         Partea  întâia  a  cercetării  e  mai  originală  şi,  in  aceeaş  mă­  Publicul  radiofonic  dintr’o  ţară  însemnează  abonaţii  la
        sură.  mai  puţin  documentară.  Ea  il  răsfrânge,  ca  să  fi  putut   radio.  Că  la  fel  ca  atunci  când.  vorbindu-se  dc  vânat,  ală­
        avea  această  din  urmă  însuşire,  prea  mult  pe  autor.  Marcu   turi  dc  vânătorii  cu  permis  trebue  să  se  amintească  şi  de
        Beza  rămâne,  orice  ar  face.  un  folklorist  şi  un  Macedonean.   braconieri,  nici  dincoace  nu  trebue  să  se  uite  clandestinii,
        Singura  întrebare  valabilă  faţă  de  această  constatare,  e  nu­  e  altceva.  In  jurul  cercului  dc  lumină  al  amatorului  corect
        mai  atât.  ce  e  intâiu  sau  mai  ales:  Macedonean  sau  folklo-   se  va  intinde  totdeauna  cearcănul  difuz  al  celorlalţi,  mai
        rist?  Shakespeare  trece  şi  el  prin  aceste  două  porţi,  pe  cate   marc  sau  mai  mic  după  pornirea  de  opinie  spre  contravenţie
        aduce  in  lume  orice  creaţie  a  lui.  Marcu  Beza.  Fiecare  din   sau  după  străşnicia  măsurilor  de  urmărire.  La  noi  nu  s  a
        piesele  mari  şi  caracteristice  e  Întrebată  despre  cuprinsul  *.'■   făcut  proporţia  nici  măcar  aproximativă,  pentrucă  ea  ar
        de  poezie  populară  şi  despre  răsunetele  răsăritene,  medite­  presupune  existenţa  unei  statistici  propriu  zise  a  radio  difu­
        raneene sau deadreptul levantine şi macedonene. Atâtea obser­  ziunii.  O  asemenea  statistică  nu  se  întâlneşte  decât  in  forme
        vaţii  sau  apropieri  sunt  uimitoare  şi  descopăr,  atât  agerime  foarte primitive.
   41   42   43   44   45   46   47   48   49   50   51