Page 50 - 1931-05

C R O N I C A 2 9 5

şi atâtora să nu le mai spue nimic aevea, de când an cu an nori şi de trăsnete. Aici s’a desvoltat ca într'un parc al lui
se aşază între noi şi dispariţia ei pământească. E numai ca un turismul de munte românesc şi de-aici îi vor veni şi îndrumă­
acord, care ne pune într o anumită stare de suflet. Cred că rile viitoare. Tot pe ei se întâlnesc astăzi drumeţii celor trei
e starea de suflet în care se poate vorbi despre turismul la popoare, celui de baştină, al nostru, şi celor venite mai târ­
munte. De aci ocolul, până s'o întâlnesc. ziu, unguresc şi săsesc, din jurul Carpaţilor de Miazăzi, în-
Capitolul din „Cartea Munţilor , Anotimpurile, începe aşa: tr’o chemare la înţelegere şi conlocuire. Deocamdată cuceresc
„Când e bine să te duci la munte ? Totdeauna. Nu e anotimp, împreună piscurile care le umbresc satele şi oraşele de dede-
care ar putea să-ţi închidă drumul spre înălţimi. Pentru ade­ supt, unde stau alături fără să se înţeleagă totdeauna ; mai
văratul drumeţ nu există vremea „rea", fiindcă el ştie să iu­ târziu, şi cu deprinderea căpătată aici, vor descoperi noui si­
bească natura sub toate înfăţişările ei. Apoi ploi, vijelie şi linţe pe care să le încerce laolaltă. Muntele apropie.
zăpezi le poţi găsi în regiunile alpine şi în mijlocul verii, Culmile Buzăului şi ale Moldovei de jos, cu marele arc pă­
deci trebue să fii totdeauna pregătit pentru ele, materialmente duros, uşor de străbătut, dar mai puţin în drum şi de aceea
şi moralmente”. păstrat mereu ca o rezervă, au rămas încă mai mult în sea­
Turismul la munte rămâne insă o îndeletnicire a vremii ma ciobanilor. Şi poate de nicăeri vederea nu aleargă mai
calde. Haina de mireasă a înălţimilor dela noi e rododendro­ încântată peste măguri şi peste râuri până ce cade în câm­
nul sau smirdarul, cu florile lui roşii de început de Iunie, pul care în aceste părţi înaintează fără sfială şi dă îndărăt
care acopăr clinele şi scursurile apelor din ghiaţă. Cu el piciorul de piatră al muntelui.
muntele s a deschis. Până în zilele reci când încep să se ri­ Moldova se adună la rândul ei cu înălţimi liniştite sau cu
dice de pe toate plaiurile fuioarele de fum ale focurilor dela colţi şi căpăţâni, ca ale Pionului sau ale Pietrelor Doamnei,
stâni, care pleacă de vale, înaintea vremii rele, arzând locu­ din valea Trotuşului în a Bistriţei şi până în a Ceremuşului,
rile, muntele stă în calea drumeţilor, primitor. Să-l urcăm şi omenească mai toată vremea şi deodată pătimaşă şi sfâşiată
să încercăm a descoperi din ce-i e făcut farmecul şi cum pu­ pe alocuri. E şi în aceste ziduri de hotar ceva din visul şi
tem să ne bucurăm mai bine de el. din rămasul pe gânduri al oamenilor. Nicio părere de luptă
întâia întrebare trebue să fie tot aceasta : E România o cu natura, din alte părţi. Tot pământul parcă e o ţară de
ţară de turism de munte ? Ea are neajunsul că e prea didac­ munteni.
tică, dar se plăteşte prin folosul că răspunde şi la a doua : Dincolo, lanţurile Maramureşului aşteaptă puţin cunoscute,
Ce este acest turism la noi ? şi la a treia : Cum trebue el or­ cu o viaţă păstrată în mare măsură primitivă. Zile şi nopţi
ganizat ? precum şi la aproape toate celelalte cu putinţă. umbli fără alt popas decât al stânelor sau al şurilor de fân.
Muntele nostru e destul de întins şi de felurit, ca să poată Pe urmă, după straşina tuturor Bistriţelor, de lemn sau de
fi ajuns cu uşurinţă şi să poată mulţumi toate dorinţele. aur, din această margine de Miazănoapte a Românismului şi
El rămâne în vederea hotarului şi se ridică deasupra Du­ având sub talpă numai munte şi iar munte, spart din ce în
nărei, ca un cap de pod prăbuşit, în tot Banatul. Satele urcă ce şi spălat de ape, Vişeuri, Someşuri şi Crişuri, ajungi în
pe văi, deoparte şi de alta, şi se cuibăresc până sub ţuguele zările brăzdate şi prăpăstioase ale Munţilor Apuseni. Urcaţi
cele mari şi singuratice. Răpi şi păduri, cu piatră rară sau dinspre Bihor sau dinspre Zarand sau străbătuţi pe nesim­
cu cărbuni de fier, sunt aşezate în mijlocul oamenilor, cu o ţite dinspre Turda şi Abrud, ei miră cu aceeaş fiinţă aparte
sălbăticie aproape făcută şi în care atât localnicul cât şi dru­ şi închisă în sine, cu vârfuri detunate şi cu peşteri cu ghe­
meţul nu cred decât anevoe. Vârful, închis în sine, al Se- ţari, cu amintiri de viaţă veche ca aceea de pe muntele Găi­
menicului sau plaiurile dinspre Cerna şi Porţile de fier arde­ na şi cu oameni cu ochi albaştri, iubitori de pribegie.
lene domnesc peste tot cuprinsul şi aţâţă îndrăsnelile. Dar cadrul natural nu e destul pentruca turismul de munte
Carpaţii olteni, au faţa dela Miazăzi mărginită ca de o să trăiască ; el e numai împrejurarea, fără care nu se poate
treaptă de amfiteatru uşor de străbătut, de depresiunea plină să se nască. E nevoe de drumuri, de adăposturi şi, poate mai
de sate şi de mănăstiri. Intrarea în munte se face deodată, mult decât de ele, de o bună înţelegere, de un bucuros-de-
pe tot felul de chei rupte de ape. Abia dincolo, la Miază­ oaspeţi, de un duh drumeţesc. Le-avem ? începem să le-
noapte, pe crestele cu tăuri şi întinderi mari şi goale ale Re­ avem.
tezatului, profilul alpin se ridică îndepărtat şi neomenos. Am fost cu cărucioara uşoară pe şoseluţele Vidrelor şi
Căutătorii de expediţii grele şi lungi descopăr aici tot ce au apoi la mal; am mers pe Mureş în sus şi apoi către Bistriţa
visat. şi mai departe ; am bătut călare valea Putilei şi plaiurile în­
Alpii Transilvaniei sau munţii Făgăraşului, văzuţi fie sorite, în văzul munţilor Poloniei, ale Huţulilor; am pornit
fragmentar, cu uimirea deschiderilor de orizont de pe valea spre Ceahlău ; am intrat în poenile Uzului şi am trecut Har­
Oltului românesc sau urmând şoseaua între Curtea de Argeş ghita şi Perşanii ; am cunoscut suişurile grele ale Banatului :
şi Râmnicu Vâlcea, fie în întregime, ca un singur zid cu mi­ ştiu atâţia din munţii Olteniei; am fost pe Negoiu, dinspre
nunate turle, din vreo margine a Sibiului, ispitesc din toate Porumbac sau dispre Cumpăna ; cunosc vârfurile Ialomiţei,
părţile cu măreţia şi lungimea lor. Căţărătorii de ace şi de ale Prahovei şi ale Teleajenului şi Telejenelului din rătăciri
prăpăstii sau cetele plecate pe mai multe zile se mişcă pe de mulţi ani. Pretutindeni se poate merge pe drumuri sau cu
aceste cărări înalte desfăcuţi cu totul de oameni şi de aşe­ mijloace care nu sunt de astăzi şi n’au fost ticluite pentru tu­
zările din văi. rişti. La noi legătura cu muntele trebue înviorată şi regăsită.
Bucegii, înodaţi de Carpaţi la Omul, ascuns privirilor, se Nimic nu e străin sau poate duşmănos, nici lumea munteni­
lasă între Ialomiţa şi Prahova ca o punte înaltă, cu Coştile, lor, nici căile de pătrundere. Simţim şi noi ca o bucurie de
Caraimane, Jepi, Pietre Arse, Furnici şi Vârfuri cu Dor, a- întoarcere şi simt şi cei în mijlocul cărora ajungem, ca o bu­
nume parcă pentru aducerea cu binele a ţării aproape de curie de reîntâlnire. Parcă n’am fi într'adevăr cu toţii decât