Page 12 - 1932-07
P. 12
ADRIAN MANIU: MUZEUL AMAN 265
cel întors din cetatea lumină, prilej de întrecere), servă patriei portretele oamenilor mari cari s'au
şi astfel trebuie să înţelegem nevoia interioară ce devotat pentru ţară, dă scrierilor corp şi culoare
şi le împodobeşte cu inspiraţia imaginaţiei picto
rului, care fiind artist, e tot odată poet şi creator ».
Aşa cum a definit-o, aşa şi e arta lui Aman. Acestea
îi sunt calităţile şi defectele. Nimeni nu ar puteă
să-l explice altfel.
Că această sinceritate romantică e departe de un
misticism bizantin, sau de alte curente ce sunt
sau vor mai fi, nu are importanţă. Prin ce a creiat,
aşa cum a creiat, Aman rămâne şi trebuie cinstit
în ce a vrut el bun să fie, nu în ce am mai vrea
să-i pretindem.
Spre osebire de ce au scris alţii, am întâlnit ades
la Aman expresive şi emoţionante schiţe, dacă nu
ar fi de amintit decât luminoasa în duioşie, aauarelă
« bunica moartă » şi acea minunată gravură « por
tretul mamei artistului », iar alte ori o graţie de
mare maestru (vezi din gravuri «plimbarea sul -
tanei, şi <1 rochia cu malacof »). In ciclul ultimelor
sale opere înecate în confecţiuni comerciale, încep
să scânteie irizări de impresionism, alături deşi
contrazicător, cu un simţ rar al miniaturii fMeis-
sonnier).
Dar Aman socotit la noi întâiul gravor, e mai
ales preţuit pentru cele vreo 80 de plăci de aramă
şi zinc, pe care le-a săpat cu pasiune. Gravura
făcută de pictori e totdeauna preţioasă prin ne
aşteptate eliberări de linii, pe care nu le îndrăzneşte
migălosul artizan când se teme de a trece peste
învăţăminte. Pictorii vor adăugă desenului săpat,
un simţ al culoarei, şi această desmierdătoare căl
Convorbire între un turc şi o cadână
dură se învederează în izbânzile lui Aman. Opera
îndemnă pe artist, să fie amator al tuturor încer lui a fost gravată între anii 1870—1880. Pictorul
cărilor de frumuseţe.
Conştiinţa lui Aman a isbutit
să deschidă drumuri pentru poli
tica de cultură, cum o propovă-
dueşte când director al şcoalei de
Bele-arte proclamă că « arta mă
soară înălţimea civilizaţiei unui
popor» şi tot el simţeă adânca
apropiere d i n t r e «frumos » şi
« moral ».
Să nu uităm că întâile decoraţii
româneşti, coroana de oţel şi ca
petele de steag, au luat fiinţă
d u p ă desenurile concepute de
Aman.
Aparţine întâiului nostru Rege
meritul de a fi ajutat trecerii la
Stat a locuinţei pictorului, pre
schimbând amintirile în învăţă
minte.
Vom cită la rândul nostru din-
tr’o scrisoare reprodusă în întâiul Scamatorul
catalog al muzeului, o frază a
pictorului Aman ce zugrăveşte însuşi crezul acestui M. Teişanu şi cu cel ce semnează aceste rânduri au
artist: Pictura — « pune istoria în acţiune, con propus Ministerului Instrucţiei ca plăcile gravate de
