Page 14 - 1932-07

ADRIAN MANIU: MUZEUL AMAN 267

amănunţit presupunerea localizărilor de gândire, Aman văzând câtă bună cuviinţă are modelul,
care au chinuit în Renaştere pe cei mai mari. a chemat-o şi acasă. Şi-a pregătit paleta care se
mai păstrează în muzeu. Fata s'a desbrăcat, pic­
Un desen de pe vremea când lucră gravurile, torul închizând uşor ochii a încercat să schiţeze
ne arată privelişte pe fereastra atelierului: locul de făptura tânărului trup.
azi al Ateneului, era maidan cu mlaştine unde Dar îndată de după perdea alt glas păzitor, şi
ţiganii păşteau bivoli, şi se înfiripau circuri. Amă­ pe urmă doi ochi cercetând încruntaţi în iscodire:
nuntul dă mai bine decât anii, depărtarea la care — Toadere, m'ai chemat ?
ne aflăm de Aman. — Nu, dragă!
După câteva clipe aceeaş apariţie:
Aveâ desigur multe tipicuri şi reţete de artă, — Toadere, vrei o cafea?
pentru că aşa se concepeâ pe atunci taina meşte­ — Nu!
şugului. Nudurile trebuie să aibe o anumită di­ — Dar poate că fetei i-e sete ?
mensiune, tablourile o «compoziţiune». Toate — Nu!
acestea le numim azi brutal, convenţionalism. — Oricum, dacă mai ai nevoie de ceva, mai
bine stau lângă tine!
Ca să înţelegem nu numai prejudecăţile, ci şi încât la moştenirea lui Aman au fost găsite
întreaga atmosferă, pe care trebuiâ s'o învingă multe tablouri neisprăvite, unele cu prieteni ce îi
inspiraţia, încheiem cu o amintire povestită nouă fac umbră când pictează, altele cu nuduri întrerupte
de pictorul Al. Satmari fiul: în schiţare...
In atelierul şcoalei de Bele-arte, poză goală o Pe una din gravuri se găseşte însă un nud
fată din popor, şi de câte ori maestrul Aman intră de fată. E un desen adăugat în fugă, scris repede
în clasă, fata se ridică şi veneă să-i sărute mâna. parcă şi cu sănătoasă voioşie.
Eră ceva sfânt ca o închinare. L-am descoperit între postume.
ADRIAN MANIU

Coşul cu fragi