Page 15 - 1932-07

In parcul de la Cotroceni Foto Stelian Petresca

GRĂDINILE BUCUREŞTIULUI

Din cărţile mai vechi de călătorie s’a păstrat câţiva bas-neguţători, « ghiaburi» de tot, locuiau în
amintirea unui Bucureşti verde, cu case în gră­ case bolovănite ca şi boierii.
dini şi cu crânguri de pomi pretutindeni. Astăzi, Munca li-era viaţa. La sărbători însă petreceau
cine se urcă pe Dealul Mitropoliei şi se uită de-şi scoteau necazul întregii săptămâni. Intr'a
asupra oraşului de pe una din terasele lui, vede doua jumătate a secolului XVIII, îndată ce se
atât spre Miazănoapte cât şi spre zidurile mă­ îmbrăcau grădinile şi pădurile, Bucureştenii plecau
năstirii Văcăreşti aceleaşi pâlcuri de case dese, Duminica cu demâncare să petreacă în urmă­
din care începe să ţâşnească pe-alocuri câte un toarele grădini: Cârciuma din pădure, Fântâna
Zgârie-nor românesc, de opt sau de zece caturi. Beizadelelor din pădurea Cotrocenilor, pe Dealul
Bucureştiul ia alte colori, de mare metropolă, Văcăreştilor, în câmpia Filaretului, dincolo de
din care verdele e deobiceiu alungat. Grija gră­ Mitropolie, la Herăstrău lângă frumosul chioşc,
dinilor preocupă ca o problemă. făcut de Alexandru Vodă Ipsilante, în păduricea
Transcriu aici o pagină din Istoria Bucureştilor cea poetică dela Sftul Elefterie, Grădina lui Scufă,
de Gion, ca să arăt două lucruri. Intâiu, mulţimea Grădina Brăncoveanului, Grădina cea băltoasă a
grădinilor, pe care acum un veac şi două locui­ Cişmigiului, Crângul lui Hagi Ilie dela Moşi, la
torii capitalei Ţării Româneşti le aveau la înde­ livedea Deşliului, la Grădina lui Giafer, la a lui
mână, şi apoi păstrarea până astăzi a atâtora Barbă-Lată şi la Grădina Belului, unde, înainte
dintre ele, dar fără lărgimea şi revărsarea de-a- de a fi cimitir, când eră încă proprietară acolo
tunci deadreptul în câmpiile sau pădurile încon­ Mitropolia, Bucureştenii au jucat ani dearândul
jurătoare, de care adesea le despărţia mai mult sârba, chindia, bătuta, căzăceasca, gălăţeanca, hâr-
un nume decât orice altă îngrăditură. lăuanca, ca la uşa cortului, raţa, arnăuţeanca,
« Negustorii mari şi mici, poporul de jos, «obra- corăbiereasca, Zoralia, ca la Breaza, etc. ».
zele scăpătate », cum se va zice în secolul XVIII, Mândria Bucureştiului în grădini e astăzi Ciş-
munceau de dimineaţă până seara. Cei mici lo­ migiul. Urma lui se poate descoperi departe în
cuiau în mare parte în bordeie sau căsuţe mici trecut, cu ajutorul mărturiilor scrise de tot felul.
de lemn; cei mai răsăriţi, sau «mai ieşiţi deasupra Cel care ştie să citească în alcătuirea pământului
necazului» aveau case în paiente; numai vro îl vede însă într’un început şi mai vechiu, aşezat