Page 19 - 1932-07
P. 19
B O A B E D E G R Â U
272
1829, de a cărui trecere pela noi se leagă atâtea rând aşezatul Centaur al lui Jalea; în fragmen
aşezăminte. A fost gândită ca un colţ de plimbare, tul central, până la rontul al doilea, pare un bulevard
cu case de odihnă şi de visare, iar
în fragmentul din urmă are înfăţi
şarea unei desăvârşite autocăi, cu
hipodromul la un capăt şi cu ae
roportul la celălalt. Pădurea Bănesei
chiamă din zare, iar mai departe la
cul şi pădurea Snagovului, cu toată
lumea trecătoare care se scurge spre
ele. E cea mai frumoasă intrare,
lungă de trei kilometri, pe care şi-o
puteă croi Bucureştiul dinspre Mia
zănoapte, încotro are cele mai multe
legături. E ca un gang de verdeaţă,
de cântări de păsări şi de f l o r i ,
vrednic de faima de odinioară a
oraşului de pe malurile Dâmboviţei.
Grădinile care rămân de amintit
nu mai sunt nici aşa de cunoscute
şi nici aşa de mari, grădina Icoanei,
de unde pornia odată un fir de apă
spre Dâmboviţă, cu scaune de mă
celari pe mărgini, ceeacc a dat nu
mele Străzii Scaune, grădina Ioa-
nid, rămăşiţă dintr’o măreaţă livadă
de pomi, astăzi în cea mai mare parte
clădită, grădina Eliad, unde a lucrat
In Cişmigiu, intre răzcare (Arhitectul peisagist şi artistul fotograf)
tipografia marelui scriitor şi patriot,
pe o pârtie destul de bătută, la capătul căei Mogo- năvălită de nişte « Moşi * industrializaţi, grădina dela
şoaia, atât spre castelul lui Brâncoveanu şi drumul Tei sau dela Herăstrău, înjosite şi scăzute, Grădina
Târgovistei cât şi spre d r u m u l
Ploeştiului, şi a ajuns şi a rămas
timp de multe zeci de ani locul de
incurare a cailor repezi dela caleştele
de lux ale protipendadei de sânge
şi de caftan sau ale boierimii de
avere de mai târziu. Pe margini
creşteau în mai multe rânduri teii
romantici. Poate că cea mai fru
moasă vreme a Şoselei Kiselev a
fost vremea bătăilor de flori şi a
carelor alegorice. A urmat apoi un
fel de decadenţă şi de pustiu, cu
înaintarea nouilor cartiere care-i
luau aerul pe o lungime de un
kilometru, de doi, de trei. D e l a
intrare, pe-o lăture arăta un şir în
treg de muzee, de Ştiinţe Naturale,
Geologie, A r t ă Naţională, şi pe
alta, gura de bulevard de trei ori
mai larg decât ea, al viitorului Parc
Naţional. A fost atunci ca un fel de
trezire, care a dat Şoseaua Kiselev
îndărăt rostului ei dintâiu şi i-a fă
cut o strălucire nouă. In fragmentul
dela început şi până la rontul în- Amforă înflorită din Cişmigiu Foto Strlian Petrcscu
tâiu, ea s’a revărsat în părţi cu pa
jişti de flori, cu statui de parc, aşă cum sunt Botanică, trecută asupra Municipiului, dar deo
Delavrancea, Leonard şi mai cu seamă de cu camdată tot aşa de părăginită, afară de plopii