Page 35 - 1932-07

— Frumoasă vreme, Iancule. Ia ascultă cucul! Numai moş Moscu se aşeză la hanul din An­
— Cântă. S'a încălzit vremea. Cântă. Nu ştii timovo. Şi pentrucă aveâ bani — se puse pe mân­
vorba: până n’o ciuguli frunză de păr, cucul nu care şi băutură în fiecare zi.
cântă. Eu trebuie să mă duc, că am treabă. Ră­ Din huma scoasă încărcară un întreg convoiu
mâi cu sănătate, moş Moscule! de căruţe şi le trimiseră undeva. Ziceau că e
mostră şi dacă vor plăcea-o fabricile, atunci aveâ
să înceapă adevărata exploatare şi moş Moscu să
câştige milioane. Lucrătorii săpau într'una. Vă­
taful vedeâ de ei, iar moş Moscu mei că ieşiâ
din han, ca şi când se cununase cu Sărăndoaia.
Dar orice lucru are un sfârşit. Răspunsul dela
fabrici nu veni. Moş Moscu se duse, veni înapoi,
dar ceva eră limpede: nu mai erau bani. Lucrul
încetă, muncitorii plecară, vătaful părăsi lucrarea.
Sărăndoaia întoarse şi ea spatele lui moş Moscu.
El se mută dela han şi de-atunci locueşte în ba­
raca dela carieră. Moş Moscu se dădu cu totul
băuturii. Unelte, roabe, scânduri şi grinzi — toate
fură duse la hanul Sărăndoaiei, iar de-acolo pie­
riră. Când nu mai ajunse nici asta, după ce vându
huma gata şi bolovanii scoşi până atunci, moş
Moscu începu să scoată singur bolovani. Ii vindeâ
şi ce luă pe ei — la băutură.

— Moş Moscule, zise Iancu, ai o scrisoare
Iancu îşi aruncă sacul pe spate şi se lăsă în jos
la vale.
îşi aduse aminte din nou de ochii înlăcrămaţi
al lui moş Moscu şi căzu pe gânduri. Uite aici,
pe dealul ăsta, de când se pomeneşte Antimovo
şi hanul dela Antimovo, s'a săpat la humă. Eră o
humă frumoasă şi aveâ căutare în toate satele din
jur, dar oricât de frumoasă ar fi fost, tot humă
eră şi nimic altceva. Numai iată că într'o primăvară,
acum doi ani, sosi moş Moscu. Eră om arătos, cu
un palton lung, negru, cu umbrelă. Merseră cu
primarul la gropi, măsurară, bătură ţăruşi şi scri­
seră. Se duse apoi vorba că aceste gropi se dau
numai lui moş Moscu. Aveâ să scoată tot humă,
dar în ea s’ar fi găsit şi altceva, foarte scump.
începură lucrările, cu mulţi bani, cu mulţi lucră­
tori. Săpară şanţuri în lung şi lat; scoteau huma Se uita spre vale, unde fusese vechiul schit turcesc
cu cărucioarele, îngrămădeau huma într'o parte şi
bolovanii în cealaltă. Câte scânduri şi grinzi s’au Iancu se mai întoarse odată spre carieră şi
cheltuit numai cu proptelele şi schelele. Făcură o privi. Se auzeau lovituri înăbuşite de dărâmare.
magazie şi în ea locuiâ vătaful lucrătorilor. De ce moş Moscu nu citeâ scrisoarea, ci se apucă