Page 44 - 1932-07
P. 44
IORDAN IOVCOV: NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO 297
se sculă, se luă după ea şi o apucă de mână.Atunci o Până şi urzicile îşi făcuseră loc între ruini. M’am
văzui că se supără, îşi trase mâna şi îl împinse. oprit ca în iaţa unui mormânt.
Apoi fugi pe după tejghea şi se ghemui ca o pi Chiro îl lăsă pe moş Gheno şi veni lângă mine.
sică. Se ridicară cu toţii, săriră asupra ei, ea în
cepu să strige, ţipă. Deodată, in rând cu ea,
din pivniţă — capacul pivniţei eră acolo — ieşi Cal
mucul. Frate! îl văd ca acum! Când se îndreptă
namila aia de om, mă uit, ţineâ toporul în mână.
După cum priveă — mă gândeam — aşâ trebuie
să privească oamenii cari sunt duşi la moarte.
Ei se repeziră din nou. Calmucul o privi pe
Vasilica, o văzu că plânge, şi unde urlă odată,
ridică toporul şi pocni pe unul. Toţi fugiră afară,
fugii şi eu.
Al pe care îl tăiase Calmucul, gemeâ. Se repe
ziră unii să i desbrace, iar ceilalţi încărcară pu
ştile, se apropiată de uşă şi începură să tragă.
Âu tras, au tras. Tremuram toţi. Doamne, îmi
ziceam, ce s’o fi întâmplat, i-au ucis! Auziam
cum se sparg sticlele de pe tejghea, dar eram
departe, nu puteam vcdeâ nimic. In cele din urmă
opriră împuşcăturile şi pătrunseră înăuntru. N'au
stat multă vreme şi au ieşit afară. Unul începu
să tragă cele două aripi ale uşei, ca să le închidă.
Atunci privii şi văzui: înaintea tejghelei pe jos,
sta întins Calmucul şi lângă el Vasilica. El cu
faţa în sus, ea cu faţa la pământ.
închiseră uşile, începură a strigă, se grăbeau.
Mă uit: au dat foc hanului din toate patru părţile.
Eră clădire veche — ieşi fum şi după puţin se
aprinse. Au plecat. Se înoptase, şi m'au luat şi pe
mine cu ei...
Moş Gheno înhamă caii şi pornirăm.
Chiro povesteă acum ca pentru dânsul singur,
cum fugise noaptea prin porumburi, cum a scăpat. Bolovani şi cenuşe! Asia e tor ce a rămas din hanul
Eu nu-1 mai ascultam. Iată şi hanul — adică locul dela Antimovo
hanului. Nu mai eră marea clădire bătrână, nimic
nu opreâ privirea şi câmpia se vedeâ şi înainte şi
Ce te uiţi? — zise el.— Bolovani şi cenuşe! Asta
înapoi. Locul însuş parcă se schimbase. Rămă e tot ce a rămas din hanul dela Antimovo.
seseră numai zidurile ogradei. Şi o grămadă de
bolovani, pământ, grinzi pe jumătate arse, cără (Urmează) IORDAN IOVCOV
mizi. din bulgăreşte de V. C. Hnsicu
cu desene de /. Teodor eseu Sion
