Page 45 - 1932-07

=98 B O A B E D E G R Â U

C R O N I C A

Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii
HAJDF.U, OMUL. — Hajdeu se depărtează de noi mai cu altă hotărire şi alte însuşiri, stărue in fruntea generaţiei
mult decăt prin ani, prin tot ce a pus istoria intre atunci şi şi nu se invoeşte încă să-şi lase locul. îndărătul lui, urmi-
astăzi. Era poate mai vechiu in 1917, la un deceniu dela moarte, nndu-1 cu ochii de cărbune, deosebim din ce in ce mai lim­
decăt este in zilele noastre, când ne întoarcem cu mintea pede pe Hajdeu.
la el, după un sfert de veac. Făcea parte din vremea eroică A fost un an mare anul când ne-a părăsit. In plină vară
ne îndurerase moartea lui Grigorescu, poetul
de culoare şi de linie al florilor şi al ciobăoi­
ţelor. O jumătate de secol, de idilă şi de poezie
populară, parte ţărănească, parte curteană, se
prăbuşea cu el. Ieşea, parcă numaidecât pe
urmele lui, din aceleaşi sate, un ţăran de
Neoiobăgie, cosaş de semeni şi tăciunar de
civilizaţie. La mormântul lui mai fumegau ră­
scoalele ţărăneşti şi n'am putut sâ-I plângem
destul. In Câmpina, pe care şi-o alesese pen­
tru lucrul de odihnă al cărunteţii, se ridica,
intr’adcvăr ca o rămăşiţă medievală de alhimie
şi de închidere de lume, castelul lui Hajdeu.
Moartea a pătruns curând şi acolo. Eram prea
frământaţi ca să putem întârzia mai mult lângă
omul care se ducea, ducând atâtea cu el. Se
deschiseseră deodată răspântii in care ne în­
curcam şi oameni şi lucruri se petreceau şi se
înlocuiau ca intr’o primenire de lume. Ne des­
părţeam de mai mult decât de doi creatori de
frumos şi de adevăr. Ei înşişi nu plecau sin­
guri. Parcă îşi aleseseră anume timpul ca să
facă despărţirea mai puţin grea. In deosebi
Hajdeu, care mai era şi nu mai era al nostru.
Cerul, pe care ardeau stelele aprinse de el, in
castel, la o parte de oameni, îl şi luase din­
tre noi.
Opera lui se fărâmă in mâinile noastre. Lu­
nile trecute se reedita pe neaşteptate Ion Vodă
cel Cumplit, povestirea istorică in gust roman­
tic, plină de excesele antitetice ale lui Victor
Hugo. Poate vreun editor iscusit s’a gândit că
e o cane de lectură şi de bibliotecă şcolară şi
a îndrăsmt să o arunce din nou in circulaţie.
Până foarte de curând Teatrele noastre Na­
ţionale, care se simţeau datoare să deschidă sta­
B. P. Hajdeu (1836—1907)
giunea cu o piesă istorică, jucau, uneori într’o
a ştiinţei şi literaturii româneşti pe care o inchce, cu fruntea singură reprezentaţie, la începutul toamnei, Răsvan şi Vidra. Bi­
lui de mag rezemată de mână, aşa cum ne-a rămas dintr'o blioteci populare ţin încă în viaţă una din cărţile lui din urmă. Sic
ultimă imagine, ca o podoabă de poartă spre un trecut fără cogito, cu mărturisirea spiritistă de după moartea Iuliei Hajdeu.
întoarcere. Mai târziu ne-am specializat şi ne-am mărginit, Marele Dicţionar, Etymologicum Magnum Romaniae, nu mai
până intr’atât incit apariţii ca a lui Ntcolae Iorga au ceva există decât ca o legendă, a unui turn început după planuri
anacronic, nişte figuri de repetiţie pe care nu le putem în­ suprafireşti, şi oprit dela intâile lespezi. Despre Istoria cri­
ţelege, judeca şi îngădui decât fragmentar, pe măsura altei tică nu mai vorbesc decât oamenii de meserie. Mai vii sunt
vieţi, cu alte legi. De aceea, ca personalitate şi oricare ar fi controversele lui cu direcţia dela Iaşi şi cu şeful nouei şcoli
deosebirile dintre ei, continuatorul lui Hajdeu şi al vremii Titu Maiorescu. Spiritul lui scăpărător a aruncat scântei
lui in societatea zbuciumată astăzi de trebuinţe străine cu care mai luminează până astăzi. încolo, toată opera hajdeiană
totul celorlalte, sociale şi economice, aproape a must orice, a încăput pe rafturi de bibliotecă, unde răsfoesc cercetătorii
este Iorga. Noi, cari am crescut in preajma lui şi avem atâta ştiinţei şi ai anecdotei sau visătorii dornici să se întoarcă in
dela el ne simţim întârziaţi şi depăşiţi. învăţătorul nostru. trecut pe această înaltă şi mândră potecă.