Page 47 - 1932-07

j o o B O A B E D E G R Â U

atacatorului, cccace nu e de aşteptat in cazul de faţă. Când cin Gelegenheitswerk. A fost scrisă in 1919, cu o documentare
dmtr’o concepţie şi un fel de lucru propriu scrii şi priveşti probabil mai mult de memone, ca o publicaţie ocazională de
lucrarea de ştiinţi tot ca o lucrare de arti, e greu sâ te opreşti propagandă pentru străinătate. Micile scăpări sau nepotriveli,
şi sâ asculţi observaţiile, fie ale binevoitorilor, fie ale neprie­ vizibile sub lupa profesorului de specialitate, n'au nici o în­
tenilor. Când ele se produc, te încingi cel mult la lucru şi semnătate pentru lumea unde se duc, şi in mei un caz nu
fad altceva mai bun. Cel mai potrivit răspuns al unui scrii­ însemnătatea catastrofală care se încearcă să li se deâ. Cât de
tor pus in discuţie e o altă operă care face să amuţească dela mult e o operă de sinteză scrisă la şaizeci de ani se vede din
sine discuţia asupra celei trecute. Fireşte că mai există şi alt întâiul rând al prefeţei la ediţia germană, tipărită la Sibiu
punct de vedere, al oamenilor de ştiinţă propriu zişi. Nu mi in traducerea d-nci H. Rosler-Albrich, la 1929, înainte să se
se pare că e şi al lui Niculae Iorga. gândească d-1 C. C. Giurescu la studiul Domniei Sale: « Dieses
Mi-aduc aminte, din tinereţe, de începutul de dărâmare a Werkchen wurde zuerst 1919 in franzosischer Sprachc ge-
întâiei sinteze de istoria Românilor, întâia după a lui Xe- druckt ». Această mică operă, lucrare diminutivă, cum ii zice
nopol: Geschichte des rumănischen Volkes. Aş zice că slâ- autorul insuş, care nu obişnueşte să întrebuinţeze litota şi nici
biriunea specializării şi a specialiştilor documentari in istoria mărturisirile de modestie, nu poate fi decretată altfel, decât
Românilor e tocmai că de patruzeci de ani işi tot adună ma­ poate dintr’o intenţie deformatoare polemică. Traducerea ro­
terialul mărunt al comunicărilor şi monografiilor, obstruând mânească a apărut, e adevărat, in 1930 şi, iarâş e adevărat,
tot orizontul nostru laic, şi n’au putut sâ deâ dintre ei pe a apărut cu mici îndreptări in text sau trimiteri sumare in
prelucrătorul indrâzneţ, care să ridice lucrarea cuprinzătoare josul paginii la izvoare mai noui, dar aceasta nu-i schimbă
atât de pregătită, şi incâ mai mult aşteptată. Murim dorind-o, caracterul de reproducere a formei dintâi, din 1919. E cel
un rând şi alt rând de oameni, iar ei ne ceartă că n’avem răb­ mult o lucrare dela 49 de ani de vârstă, şi nu dela 60, decât
dare şi se infundâ după un nou document. Nici nu se poate, pentru cei cari au nevoie de această cifră pentru rotunjirea
şi aceasta spre cinstea lor, atunci când intr'o bună zi se tre­ unei construcţii dialectice. Lipsită de cele două axiome, pe
zesc înainte cu sinteza făcută de alţii, sâ n’o tăgăduiască şi care autorul şi le-a fixat singur, construcţia insâş nu mai are
să nu-i arate zecile de legături care au trebuit încheiate pro­ înţelesul primordial.
vizoriu şi cu material de căpătuială, greşind din setea dumne­ După analiza Domniei Sale critică, plină de stăruinţă şi de
zeiască a zămislim şi a creării cu o zi mai de vreme. Să nu însuşiri, in aceeaş măsură in care e lipsită de mimă, d-1 C. C.
ni se găsească o vină prea mare dacă, văzând şi judecând Giurescu există ca om de ştiinţă mai mult decât există înainte
ce e temeinic şi slab atât de-o parte cât şi de cealaltă, noi să apară ea; Niculae Iorga rămâne acelaş.
rămânem dincoace. îşi au dreptatea lor profesorii şi elevii,
dar ne-o avem şi noi, cari credem in minuni şi iubim con­ CASTELUL CU POEŢI. — Am fost de curând intr’un
structorii. castel pe Mureş, clădit lângă drumul roman al văei şi poate
începuse acea dărâmare Ion Nădejde in « Viaţa românească », pe temelii din acelaş timp, ale strămoşilor. In Evul Mediu,
dar n’a dus-o prea departe. Ştiu că o urmăream cu suferinţă cam odată cu Cetatea Neamţului de dincolo de munte, din
şi cu patimă. Eram furios şi că nu urmează şi că nu dă naş­ Moldova, aceiaşi meşteri. Cavalerii Teutoni, l-au ridicat
tere la nici un răspuns. Pe urmă a venit a doua sinteză, acea aici ca un meterez de apărare împotriva păgânilor stepei.
istorie a Românilor pentru clasa a opta, despre care profesori Vremurile mai noui i-au adus schimbări. Jumătate din el
de liceu şi şcolari erau de aceeaş părere, că nu se poate ceti. e încă jupuit şi pe dinăuntru gol şi cum a fost lăsat de ani
Cred că Ionescu, revăzut de Georgian, şi Aguletti, pe care am şi de revoluţii, iar jumătate a suferit o restauraţie de gust
învăţat eu, erau mai uşor de însuşit, fără să le dau dreptate clasic de pela jumătatea secolului trecut. O curte interioară
celorlalţi. Acum, de curând, a apărut volumul de lovituri cu ganguri boltite, dar şi cu coloane aplicate aparente în­
sălbatice, al lui Mutavciev. Am pus să-l traducă numaidecât tâmpină pe drumeţ, geamlâcuri de patru părţi, cu trofee de
şi l-am cetit in întregul lui, înainte să-l fi citit poate cel in­ vânătoare pe pereţi şi cu stâlpi politici şi culturali ai vechei
teresat. De rândul acesta îl cunoşteam mai bine şi ştiam că Ungarii, de-atâtea ori rude cu castelanii, şi mai ales odăi
n’are să răspundă. Cum n'are să răspundă nici Mutavdev-ului şi săli, sufragerii şi salonaşe, biblioteci şi încăperi de locuit,
român, mult mai cumpănit, mai documentat şi mai primejdios cu cel din urmă confort al civilizaţiei. E acum, la începutul
decât Mutavciev-ul original. lui August, locul de adunare a scriitorilor unguri din Tran­
Scriu toate acestea, nu ca un amestec intr’o discuţie in care silvania, membri ai societăţii Helicon. Mă găsesc printre ei,
partenerii n’au nevoie de nici un ajutor, ci ca o recapitulare alături de cunoscuţi mai vechi sau de doamne şi domni pe
pentru mine insu-mi şi pentru cetitorii cu destulă bunăvoinţă cari cu acest prilej ii întâlnesc intâiu, şi mă las cu drag in
ca să mă urmărească, a celor două poziţii. Când d-1 Giurescu, voia stării de bună înţelegere, de preocupări subţiri şi de
la capătul unui citat din Iorga, in care e vorba de «incon­ desfacere de lume, a tuturor.
ştienţă » şi de • neonestitate • şi în care îl face să intre cu o Această desfacere de lume e numai vremelnică. Lumea,
dibăcie dialectică şi otravă intr'adevăr junimiste, scrie nevi­ scriitorii o au mereu prezentă in dările de seamă despre ce-au
novat şi peremptoriu: • Credem că nu mai e nimic de adău­ putut realiză in anul dintre cea din urmă întâlnire şi aceasta,
gat la această judecată », eu şi poate şi alţii, cari credem, dim­ in acelaş loc, şi mai ales in planurile de viitor. E întâia parte
potrivă, că problema trebuie altfel privită, luăm condeiul. a ordinei lor de zi. Societatea Helicon adună in cuprinsul
Chiar dacă tot ce-a pus d-1 C. C. Giurescu laolaltă, cu multă statutului ei aproape şaizeci de oameni ai condeiului, de ve­
ştiinţă şi pătrundere, ar fi adevărat, încheierile ar fi mai puţin deri estetice destul de felurite, pentru ajutarea scrisului şi a
sau altele. Nu e exact că « Istoria Românilor » e o operă de celor cari îl practică. O revistă cu acelaş nume, lunară, arată
sinteză; ea e, ca foarte multe din lucrările lui Niculae Iorga: păreri şi popularizează creaţii, şi o întreprindere de editură