Page 49 - 1932-07

3 0 2 B O A B E D E G R Â U

găseşte drumul, il găseşte in cele din urmă sau il găseşte sin­ Geza Tabery a apărut o nuvelă, poate intâia de un scriitor
guri. Cum l-a găsit şi aia', la Cetatea Neamţului de pe Mureş. ungur ardelean in româneşte, in Almanahul prozei, scos de
Am căutat in aceste zile de început de August, in care • Ideea Europeană » prin 1923. Pe lângă bucăţi caracteristice
cădea Schimbarea la faţă, şi căi de colaborare intre cele două din literatura noastră, fusesem de părere să dăm atund câte
ceva din literaturile ardelene. Cu acest prilej am descoperit
pe Cisek şi am alergat până la Oradea, unde locueşte şi scrie
Geza Tabery, ca să-l cunosc şi să-i cer vota să traduc. Iar
acum de curând a apărut in « Boabe de grâu • măestrita tra­
ducere a Săliştencelor de Coloman Mikszath, ardelenizat cel
AHMAS puţin prin subiect. Mă legasem mai de mult faţă de traducător,
Avram Todor, împins de acecaş convingere a cunoaşterii lite­
raturii concetăţenilor noştri de altă limbă, şi mi-a părut bine
BALLADAI să-i pot face un Ioc în revista pe care o redactez cu un pro­
gram atât cultural cât şi literar tocmai intr'un asemenea spi­
rit. Mi se pare că e aproape tot ce s’a făcut, pentrucâ nu pot
să mă gândesc la traducerile, mai ales de piese de teatru de
succes, din literatura maghiară propriu zisă, care nu intră aci.
Cred că e mai mult apropiat decât depărtat timpul când
organizarea bibliotecilor populare pentru toată ţara va stârni
o mai mare şi regulată cerere de cărţi şi va duce la un pro­
gram general de tipărituri. Astăzi înzestrarea cu cărţi ro­
mâneşti in toate domeniile a unei bibliotea pentru toţi e o

AZ „ERDELYI HELIKON** KIADÂSA

1
Coperta cărţii: «Baladele munţilor» de Emeric Kidir
Hatâr ha va- tâvtn hol
literaturi, rămase poate prea mult fără să vrea să ştie una
mo iu» rteibt torkol.
de alta. Aici poate că in mai mare vină decăt scriitorii unguri hffffylib * * SlyvKatiron
ardeleni suntem noi. Am amintit de Kidir şi de minunatele hftvAr lubnvâi hârotn
lui traduceri din poezia populară romănească. La Mioriţa, Hill le
hârca» pfertor v*U:
de care-1 apropia in deosebi nu numai faima ei, dar şi acel
aroldvai le**av.
tainic doban Ungurean, poate din Ţara Bărsei, a lucrat zece
erdAlyi leyeov.
am. Mi-o spunea, pe cănd stăteam cu coatele pe parapetul punţu vuiKui l«ftey.
dela marea intrare a castelului Kemeny, îndărătul celor doi Vrane «ai. «xMii
lei de piatră heraldici şi supt grinzile rămase sus in zid, fără hallff*. ut bestii,
tanakodia este
lanţurile care lăsau pe vremuri podul peste şanţuri. Veneau
mcvclili kettcsbe
până la noi svonuri din trecut, cari erau şi de docniri intre moldvai le**nvt
popoare pe această vale atăt de umblată, dar şi de tălăngi MesOlil ue««nyt.
de oi şi de viaţă măruntă ţărănească. Le ascultam pe găndun, juhait doaatiâk.
veunek exA» mar hal
şi unul şi altul. Dar acelaş Kidir a tradus Scrisoarea pierdută
oko» puiptC
a lui Caragiale, Meşterul Manole al lui Goga, Prometeul lui
biior aok kuiyll!...
Victor Eftimiu, Molima lui Ion Marin Sadoveanu, precum
şi din Ion Minulescu şi Valjean. Noi, afară de lucruri prea întâia pagină din «Mioriţa» în ungureşte
mărunte, n’am românizat decât pe cei câţiva scriitori unguri
ardeleni din Antologia lui Ioan Lupu, pe care mi se pare că grea problemă. Las de o parte lipsa lucrărilor in legătură cu
eu am adus-o la «Cartea Vremii », Elek Benedek, Mana ştiinţele pure sau aplicate sau de cunoştinţe generale, care,
Berde, Dominic Gyallay, Ilie Kaczer, Emest Ligeti, Damei prin prea mica desfacere, n’au ispitit editurile. N’avem insă
Nagy, Iosif Nyiro, Dominic Sipos şi Geza Tabery. Tot de decât producţii întâmplătoare din marile literaturi ale lumii.