Page 51 - 1932-07

C R O N I C A 3 0 3

din clasici şi din moderni. Toate aceste goluri trebue um­ întâlnesc încă o dată cele trei popoare ale Ardealului, valul
plute. O lege a bibliotecilor, care ar crea dcbuşeuri sigure mare al Românilor cu tivul unguresc şi săcuesc mureşan şi
şi fondurile corespunzătoare, ar deslega dintr’odată problema. cu grămăjoaele mai împrăştiate ale Saşilor bistriţeni, pământ
Va trebui si urmărim atunci in două direcţii in acelaş timp de margine, de grăniceri, de vitejie şi de folklor şi arte po­
înzestrarea cu traduceri a ţării: cu traduceri in româneşte a pulare. Baronul Kcmcny, îmi spunea, cu dovezi in sprijin,
ceeace e caracteristic in toate literaturile şi in scrisul popoa­ cum tocmai această apropiere şi împrumutare de motive
relor conlocuitoare, pentru bibliotecile noastre; şi cu tra­ a dus la creaţii cu totul caracteristice şi de o înaltă valoare
duceri in limbile mai ales germană şi maghiară a literaturii obiectivă. Teşiturile femeeşti, de pildă, şi cromatica lor.
române, pentru bibliotecile lor. In bibliotecile populare ceho­ Heliconul e un munte singuratic, iubit de muze, dar dă
slovace pentru minorităţi, de pildă, nu se cumpără cărţi decât izvoare pentru mulţimile însetate din vale. învinuirea că ar fi
in limba acelei minorităţi, dar in schimb intre ele se găsesc cam strimt, izolat şi aristocratic poate să se rezeme pe alte
obligatoriu creaţiile de seamă ale literaturii cehoslovace in temeiuri, potrivite cu altă luare in seamă. Eu l-am văzut
traducere. E in tot cazul mult mai cuminte decât dacă s’ar in culorile lui de sărbătoare, plin de cântece şi de ascultători.
impune cărţi in limba Statului, pentrucă impunerea poate
merge până la cumpărare, dar nu se poate intinde până la REVISTE LITERARE. — Parisul are astăzi cel puţin
citire; pe când altminteri, curiozitatea firească sau, la biblio­ trei reviste mari de informaţie literară care au izbutit să-şi
tecile mici, neputinţa înnoirii la nesfârşit, pune vrând, ne- dea şi să-şi menţic forma de ziar. E vorba de « Nouvelles
vrând o asemenea traducere chiar in mâna celui mai refractar. Littcraires », de •Gringoire* şi de « Candide ». Până in cele
Felul acesta, sigur şi automat, de scurgere a cărţii, nu e mai depănate ţări unde ajunge înrâurirea franceză, pilda lor nu
insă totdeauna şi cel mai bun. Crearea cărţii, atât ideal cât lasă să doarmă pe editori şi scriitori. Ni se pare că şi România
şi tehnic, iese intr'o mare măsură dintr'un anumit entuziasm. încearcă, de câţiva ani încă, ceva care să le semene. înfrân­
Desfacerea prin biblioteci mai curând il slăbeşte, de vreme gerile, in loc să inraoae, au îndârjit hotâririle. Mai puţin
ce n’are ce face cu el. Propaganda prin recenzii, prin expo­ periodicitatea şi orizontul dela sine Înţeles mai restrâns,
ziţii, prin zile ale cărţii îşi păstrează, chiar intr’o ţară cu o revistele româneşti sunt spicuitoare pe acest câmp, peste care
bună lege a bibliotecilor publice, toate drepturile. Cu atât au trecut puternicele secerâtoare franceze.
mai mult într’una ca a noastră. Am vorbit cu scriitorii dela Mă gândeam însă la deosebirile de alt fel, decât de dimensii,
Helicon şi despre acest loc dureros din cultura părţilor de ascultând de curând planurile noui de bătălie literară ale unui
lume răsăritene, pe care le locuim. Trebuinţele culturale nu scriitor francez. Ne găseam amândoi alături, la o masă plină
sunt la noi, ca aiurea, trecute in obişnuinţă şi orice şovăială de oaspeţi şi de discursuri. In pauzele pe care i le lăsau o ve­
in starea economică sau politică le face să scadă catastrofal. cină cu poftă de vorbă sau un iubitor de toasturi, el se aplecă
► In alte ţări, cu toată criza, bibliotecile, teatrele, cinemato­ spre mine şi continuă. Căută un carton de • menu » şi făceâ o
grafele, concertele şi-au păstrat in bună parte, şi in tot cazul schiţă, cu rubrici şi nume de oameni. îndată ce ne întorceam
intr’un mult mai însemnat procent decât la noi, publicul. şi unul şi altul, vreun amator de autografe il instrăinâ pe ne­
Fiecare simte ca o durere abţinerea dela o manifestare de simţite. In faţa noastră o contesă cu nume lung, azvârlit odi­
artă, şi mai mult decât o durere, care ar rămâne intimă, ca nioară de toţi pereţii parlamentului ungar, ne povestea zâm­
o decădere şi ca o declasare, care apare astfel tuturor ochilor. bind, intr'una din cele şapte limbi, aleasă la întâmplare, pe
Trebuie să reluăm acea Zi a Cărţii, pe care am încercat-o care le vorbei, că in aceleaşi săli fuseseră închişi cu sutele şi îşi
in anul întâiu de activitate a direcţiei Educaţiei Poporului. aşteptaseră moartea jertfele lui Bela Kun. Ne încercam să prin­
Ar fi bine ca atât editorii şi librarii, cât şi scriitorii şi Statuţ dem ecouri, dar muzica de viori acopcrei totul şi luminile,
să-şi dea mâna pentru izbutirea ei. Atunci să-şi cumpere trecute prin coşuri de bucăţi de cristal, luau ochii. Ne lui
bibliotecile cărţile lor, să se facă vitrine speciale, să se în­ ochii şi râul de briliante de pe pieptul gol al contesei. Atunci’
jghebeze care alegorice, să pornească autocamionetc cu li­ căutam amândoi canonul cu schiţe şi nu-1 mai găseam. Am
brarii ambulanţi la ţară, să se întocmească o expoziţie naţio­ fi descoperit pe el punctele aruncate in grabă ale unei noui
nală, să se ţie conferinţe, să se facă lecturi şi sâ se dea auto- bătălii literare franceze.
rtpb grafe de autori. Ziua Cărţii s’ar putea uni cu o zi a bibliotecii, Scriitorii de stânga se pregătesc şi ei de o foaie zilnică de
care nu e decât canea strânsă, organizată şi pusă la înde­ informaţie literară. Are s’o scoată Gallimard cu foarte mulţi
mâna tuturor. Cred că în Maiu viitor visul acesta al nostru, din scriitorii şi cronicarii dela « Nouvelle Revue Franţaise ».
şi al oricărui iubitor de cane se va împlini. Are să facă, fireşte, vâlvă in jurul operelor lor şi să ţie încor­
Toate gândurile noastre aveau ceva larg, împrumutat ca­ dată atenţia opiniei publice asupra unei anumite şcoli, dar
drului în care ne mişcăm. Eram la atâta înălţime peste satele are să caute mai cu seamă să aplice o nouă formulă de contact
dimprejur, chiar peste satul unde in ziua din urmă era să cu cetitorul şi să-i creeze împrejur o altă lume. Spiritul polemic
fiu manor in sala şcolii primare la o şezătoare in limba un­ are să străbată paginile dela un capăt la altul, intr'o cavalcadă
gară ţinută de scriitori ţăranilor unguri de-acolo, încât acea cavalerească. Vederile largi in materie de literatură şi de viaţă
desfacere de lume, despre care am amintit la început, se făcea au să fie crezul, fără compromisuri, al colaboratorilor. • Ii
dela sine, deşi toate cele puse la cale n‘o aveau in vedere vom spune şi lui Herriot lucruri destul de puţin plăcute •-
decât pe ea şi ne pregăteau pentru întoarcerea in mijlocul Ascultam această izbucnire, cu o înţelegere mărginită faţă
ei. Departe in zare se vedea albastru şi turtit Muntele Scaunul de conflictul dintre radicali şi socialişti, de adevărat ţăran
lui Dumnezeu. Printre culmi mai apropiate se recunoştea dela Dunăre. Urmăream in acelaş timp obiectul şi înfăţişarea
'.J drumul ca prin chei, cu pipăeli spre o deschizătură şi cu oco­ fiecărei pagini. Titluri şi desene originale trebuie să dea,
luri, al Mureşului. Eram chiar deasupra plaiurilor unde se chiar numai dela o simplă răsfoire, impresia de inteligenţă,