Page 56 - 1932-07

C R O N I C A 3 0 9

căi ca sâ-1 combaţi. Şcoala incearcă, dar nu izbuteşte, si cu- rile reglementare la o numărătoare cam empirică faţă de cerin­
prindi pe toţi copiii ajunşi la vârsta inviţiturii. Aceasta, ţele unui adevărat recensământ, dar populaţia şcolară nu e nici
pane din vina ei, pentru ci n’are sili de curs indestulitoare pe departe cea reală. O statistică a Învăţământului din România
sau inviţltori câţi trebue, şi parte din vina oamenilor şi a nici n’o avem, sau n’o avem cel puţin totalizată şi pusă la în­
imprejuririlor, cari nu-i vid folosul şi n'o iubesc. Trebue demâna cercetătorilor sau a curiozităţii publice. Aid ni se dă nu­
găsite, cum se vede, nu numai mijloace materiale, şi ele destul mai situaţia invăţământului de Stat organizat, supravegheat şi
de puţine, dar şi mijloace sufleteşti, care nu se întâlnesc pe administrat de Ministerul Instrucţiei. Dar şcoli, de tot felul,
toate câririle. Avem nevoie de pedagogi practici, ca unchiul nu se găsesc numai la acest Minister; mai au Ministerele Agri­
de pe vremuri, cari si ne scoati dela strimtoare. culturii, Apărării naţionale, Mundi, Lucrărilor Publice, In­
Neştiinţa de cane are în România infiţişiri destul de pe­ dustriei şi mai au comunităţi religioase şi sodetăţi culturale
striţe. Nu mi gândesc numai la neştiu­
torii de carte propriu zişi, cari n'au ur­
mat niciodată la şcoali, copiii din praful
uliţilor, sbârliţi şi rii, sau ciobăneii plaiu­
rilor, desgheţaţi şi albi, sau la neştiutorii
de cane, cari au făcut drumul îndărăt
şi, după ce au sfârşit şcoala in patru sau
cinci ani, in ceilalţi patru sau opt ur­
mători uită, prin neintrebuinţare, cu desă­
vârşire tot ce ştiuserâ înainte. îndeobşte
şi mai ales la ţară, fetele se duc mult mai
puţin la şcoală decât băieţii, şi Românii,
in mai mic număr decât cele mai multe
popoare conlocuitoare. De pildă, pe când
la noi proporţia neştiutorilor de cane e
in jurul lui 50 la sută, Saşii n'au decât
2 la sută. O hartă a ştiinţii de cane
ar descoperi o distribuţie dintre cele
mai neaşteptate.
Statisticile şcolare nu ne lămuresc de­
stul. In intâiul rând ele nu urmăresc de­
cât o anume vârstă şi scapă incă odată
o întreagă lume pe care nu s'au priceput
s'o prindă la vreme, imprimându-i pentru
totdeauna acea pecete de cunoaştere care
deosebeşte pe omul de astăzi. Ştim, de
pildă, că numărul copiilor in vârstă de
şcoală, intre 5 şi 18 ani, a fost in 1928
de 3.817.236 şi in 1929, de 3.847.485.
Că din aceştia in şcolile de copii mia,
până la 7 ani, se găseau in 1928, 89.097
şi in 1929, 98.877. Că in şcolile primare
de Stat, prin urmare fără cele confesio­
nale şi particulare, erau înscrişi 1.673.886
in 1927-1928 şi 1.787.055 in 1928-29. Că
in şcolile secundare se întâlneau tot a-
tunci, 116.039 in 1927-28 şi numai 99.603
in 1928-29. Că in şcolile comerciale de
Stat învăţau 25.321 elevi in 1927-28 şi
22.089 in 1928-29, in şcolile profesionale
şi de menaj 13.278 in 1927-28 şi 13-803
in 1928-29, iar in şcolile de meserii
15.941 in 1927-28 şi 15-944 >n 1928-29. Port macedonean dela coloniştii aromâni din Caliacra
Aceste date sunt luate din Statistica în­
văţământului din România publicată in 1931 de Ministerul In­ fără număr. Toate lipsesc din frumosul volum trandafiriu al
strucţiei şi ele arată cel puţin marile grupări ale populaţiei statisticii Ministerului Instrucţia, care ar fi trebuit neapărat,
şcolare. Titlul publicaţiei duce insă in greşalâ pentru că învăţă­ dacă vrea să dea o imagine intreagă a invăţământului ţârii,
mântul in România nu e la o mai de aproape privire intr'adcvăr să le strângă prin alte mijloace decât prin recensorii proprii
şi învăţământul din România. Recensământul a cuprins, e şi să le comunice intr’o anexă.
drept, pe toţi copiii in vârstă de şcoală din ţară, afară de scăpă­ Dar chiar şi in acest caz fericit, cel ce ar fi vrut să aibă o