Page 59 - 1932-07

312 B O A B E D E G R Â U

Scriitorii români nu pot sâ lase sâ treacă o asemenea în­ fapte de apropiere intre cele două ţări, unele mai sgomotoase
tâmplare ca o zi oarecare. Abatele în mantie albă stă foarte şi de toţi cunoscute, dar altele pentru totdeauna râmase intr'o
aproape de ei. Mi-aduc aminte cât de bine-i şedea încadrat, voită umbră creştinească, s'a găsit in cei mai bine de zece
intr’o zi care ştiu numai că avea foarte mult soare, dar nu mai ani amestecată, nu vreau să înşir aci. Ştiu că smerenia înaltă
ştiu în ce anotimp cădea, intre membrii Societăţii Scriitorilor a monahului ar fi indurerartă şi că m'ar căuta cu privirea in
Români, in sălile frumoase din bulevardul Elisabeta. Rcbreanu mulţimea închinătorilor, ca să mă certe. Ele sunt, mai multe
i-a ţinut atunci un cuvânt de bună primire, care ar trebui decât ne închipuim, şi nu e niciuna care să nu fi pus ceva
scos din nou la iveală cu acest prilej. Seara, ministrul Cultelor la mai bunul nostru nume in lume şi la o mai sănătoasă încre­
şi Artelor din acea vreme. Alexandru Lapedatu, arăta la o dere în sine şi in puterile cele fără veştejire ale poporului.
cină dată in cinstea lui de P. E. N. Clubul român, toată re­ Călcând pe urmele lui Iarnik. Metodiu Zavoral a ajuns la
cunoaşterea şi recunoştinţa pe care i-o datorăm, şi îl proclama noi prin Transilvania şi prin folklor. Limba lui însăşi arc
membru de onoare, singurul până astăzi, al acelui club. ceva din asprimea de scoarţă sau de icoană a Bibliei şi din
Povestea, care-1 leagă de noi, a abatelui Zavoral o cunosc tinereţea isteaţă şi crudă a unei şezători de ţară. Intre noi,
astăzi şi copiii. In timpul războiului, sălile sihăstriei lui de la Bucureşti sau in Iaşi, cu vorba noastră iute şi neologistâ,
deasupra oraşului Praga se schimbaseră intr'o mare casă sa mă­ abatele ascultă, zâmbeşte şi trece. I-am fost călăuză şi ştiu.
rit cană care adăpostea răniţi. Printre ei se nimeriseră destui Dar l-am văzut şi la Blaj, in sala de mâncare a mitropoliei
Români transilvăneni. Ca să-i mângâe sufleteşte, stareţul le-a unite, cu mitropolitul român de faţă, el însuşi un baciu măreţ
învăţat limba şi a descoperit astfel România. Prin rugăciunile de suflete, şi cu toţi canonicii şi prelaţii întâmplaţi acolo,
lui, în afară de socoteala oamenilor şi de vitejia vitejilor, au ca să-i facă o curte de învăţaţi şi de smeriţi intru Domnul.
putut să se Întoarcă din trecut în puternice forme de Stat Era altul. Se simţea la larg. Spusa lui se impletea cu a lor,
Cehoslovacia şi să iasă mărită ţara pe care începuse s'o iu­ fără nia'o silinţă. Parcă vlâstăriscră pe aceeaşi tulpină. Nici
bească. Lângă scaunul bătut in pietre scumpe al lui Dumnezeu biblioteca barocă din mănăstirea de departe, nici Maica
am putut ajunge şi prin el. Acestea au fost începuturile de Domnului cu mantie albastră, de Diirer, din Pinacotecă,
sânge ale legăturii noastre. nici întreaga tradiţie romană, atât de vii la el acasă şi încon­
După ce timpurile s'au aşezat, abatele dela Strahov a în­ jurând u-1 cu un chenar străin, nu se mai simţeau dincoace.
fiinţat o Societate ceho-română, al cărei preşedinte este încă. Sub hainele de inalţi prelaţi şi prin rama de aur a bisericii
Ce vizite şi studii de cunoaştere a făcut ea cu putinţă, in câte catolice, ţăranii ardeleni şi ţăranul ceh se simţeau aproape.
Turism, sport, educaţie fizică

PRIVIND CUM CURGE DUNĂREA. — Geologii au paralelă cu meridianul, se îndreaptă pe neaşteptate spre
încercat să lămurească, de ce Dunărea, după ce străbate toată Răsărit. Nu ştiu dacă e de vină conformaţia solului sau
împingerea de care sufere dela afluenţi
puternici ca Drava şi Sava. Ceeace e carac­
teristic e insă că exact in aceeaş regiune
fluviul mai trece printr’o schimbare.
Curbelor de nivel ale terenului Ie cores­
pund parcă şi un fel de curbe de nivel su­
fletesc. Unele îngrămădesc pe o mică
suprafaţă o adevărată reţea de ape mari,
Drava, Sava, Morava, Tisa, Timişul, iar
celelalte pun faţă în faţă, cam pe ace­
leaşi locuri, popoarele Europei centrale
şi popoarele Balcanului şi ale Răsări­
tului. După ce in cursul de sus Dunărea
fusese un fluviu german, in cursul de mij­
loc mai mult un fluviu maghiar cu puţină
aderenţă slovacă, in cursul de jos el ajun­
ge un fluviu sârbo-româno-bulgar.
Dela înfrângerea Ungurilor de Soliman
cel Marc la 1526 in mlaştinile dela Mo­
inei, care astăzi se află pe graniţa iugo­
slavă, pământurile acestea până la Buda­
pesta şi mai departe in miezul continen­
tului, au intrat sub stăpânire turcească.
Abia pacea dela Carlovăţ le-a liberat, la
Dunărea la Cazane Fotorres* 1699. A început atunci cunoscuta politică
austriacă, dela aceste părţi de graniţă cu
pusta maghiară dela cotul ei cel mare din sus de Budapesta împărăţia păgânilor, care a adus tot mai mulţi Sârbi spre
până la vărsarea Dravei, intr’o direcţie Nord-Sud aproape Bacica şi spre Banat. Novisadul a ajuns o capitală spirituală