Page 60 - 1932-07
P. 60

C  R   O N   I  C  A                                  3*3


           a  acestor  Sârbi  de  Nord.  Graniţele  cele  noui  s’au  întins,  ca   inferior  al  râurilor  Pec,  Mlava  şi  Morava.  Pe  malul  drept  al
           să-i  cuprindă,  pini  in  pârţile  ungureşti  şi  au  încorporat  astfel   acestui  din  urmă  râu  încetează  întinderea  elementului  român
           Statului  iugoslav  o  buni  pane  din  Dunire,  i  mp  reuni  cu   la  Apus.  Prin  urmare  el  e  mărginit  in  regiunea  dintre  râul
           gurile  tuturor  marilor  afluenţi  care  converg.  Fluviul,  care  in   Morava  la  Apus,  Dunărea  la  Nord  şi  râul  Timoc,  sau  vechea
           cursul  lui  de  jos  făcea  odati  hotarul  intre  popoarele  biştinaşe,   frontieră  bulgaro-sârbă,  la  Răsărit,  ajungând  la  Sud  până  la
           a  fost  trecut,  prin  revirsarea  prisosului  etnografic  şi  cultural   linia  muntelui  Rătan,  linia  de  despărţire  a  apelor  dintre
           al  unora  dintre  ele,  consfinţiţi  mai  târziu  de  evoluţia  politici.   Ţârna  reca  şi  Moraviţa,  sau  mai  exact,  până  la  o  linie  in  formă
            De  la  Mohaa  pini  la  Baziaş  Dunărea  a  ajuns  fluviu  sârbesc,   de  curbă,  care  începe  din  vârful  Vrâşca  Ciuca  la  frontiera
           aşa  cum  de  din  sus  de  Turtucaia  la  Vâlcov
           e  fluviu  românesc.  Alţi  înclinare  a  scoar­
            ţei  pământeşti  aduni  deopotrivă,  tocmai
           la  noua  cotituri  a  viii  dela  Galaţi,  cele
            mai  insemnate  ape  de  pe  povârnişul  Nord-
            estic  al  Carpaţilor,  şi  dau  naştere  la  o
            noui  apropiere  intre  împrejurările  dela
            intrarea  Dunim  in  ţinuturile  balcanice  şi
            cele dela ieşirea ei din ele.
             Românii  încep  si  se  întâlnească  chiar
            din  aceste  părţi  ale  Bacicii.  Ei  coborau
            încoace  cu  oile  din  munţii  dc  Apus  ai
            Transilvaniei,  aşi  cum  coborau  ceilalţi
            din  Carpaţii  sudici  spre  bălţile  Teleor­
            manului  şi  ale  Vlişcei  sau  spre  păşunile
            Dobrogci  şi  ale  Basarabiei.  In  Banat  au
           fost,  dc  când  se  pomeneşte,  locuitori  sta­
           tornici.  Politica  demografici  a  paşet  din
            Timişoara  sau  a  împărăţiei  austriace  i-a
           depărtat  din  unele  locuri  sau  i-a  distri­
           buit  şi  împestriţat  fantezist.  Parte  din  ei
                                                     Dunărea cu piciorul podului lui Traian la Tumu Severin Fotoprest
           au  căzut  cu  Banatul  apusean  in  lotul  iu­
           goslav,  cu  trei  centre  de  organizare  bise­
           ricească   proprie,   Vârşeţul,   lângă   hotarul   românesc,   Pan-   sârbo-bulgară  şi  se  incovoae  prin  muntele  Rătan  spre  gura
           ciova,   Ia   gura   Timişului,   şi   Toracul   Mare   spre   Nord,   râului  Rovaniţa  in  Morava,  la  oraşul  Ciupria.  Această  regiune
           intre  Bccicherec  şi  Chichinda.  Satul  românesc  cel  mai  a-   cuprinde  două  judeţe  întregi:  al  Ncgotinului  şi  al  Pojarevaţului
           pusean  al  Banatului  se  găseşte  in  vederea  Belgradului,  care  se   şi  plăşile  nordice  ale  altor  judeţe:  Zăicear  şi  Bolevaţ  din  judeţul
           ridică  din  Dunăre  la  orizont.  Se  cheamă  Ovcea  şi  trăeşte  tot   Zăicearului,  şi  Paracin,  Despotovaţ  şi  Sfilainaţ,  din  judeţul
           atât  din  lucratul  pământului,  cât  din  desfacerea  in  Capitală,   Ciupria * (Romansky).
           peste  apa  trecută  in  bărci,  a  produselor  de  gospodărie  agricolă   Mergând  mai  departe,  cu  Dunărea  la  vale.  Românii  popu­
           şi  de  creşterea  vitelor.  Digul  care  se  va  ridică  aici  ca  să  pri­  lează  toată  partea  de  nord  a  judeţului  Vidin  din  Bulgaria,
           mească  linia  ferată  Belgrad—Pandova,  peste  podul  anume   între  râul  Timoc  şi  oraşul  Vidin,  şi  se  întind  cu  întreruperi,
           construit  in  anii  din  urmă,  ii  va  schimbă  poate  vatra.  El  va   fie  in  oraşe  şi  sate  dunărene  destul  de  insemnate,  ca  Oreahovo
           trebui  să  se  mute,  împreună  cu  alte  sate  vecine  sârbeşti,  aşe­  şi  Codozlui,  fie  pe  râuri  in  sus,  din  judeţul  Plevna.  Dela  satul
           zate  pe  un  teren  supus  inundaţiilor,  înăuntrul  unui  ade­  Turc  Şmil  începe  Dobrogea,  cu  o  populaţie  astăzi  in  mare
           vărat  sistem  de  diguri.  Poate  că  atund  convieţuirea  prea   majoritate  românească,  dar  cu  destule  impestriţături,  atât
           strânsă  cu  Sârbii  ii  va  preface  caracterul  pe  care  până  astăzi   intre  locuitorii  văii  Dunării,  cât  şi  ai  câmpului  sau  ai  ţărmului
           singurătatea  i  l-a  păstrat.  Hotarul  etnografic  românesc  se  va   Mării.  Provinciile  imperiale  de  cucerire,  fie  de  origine  ger­
           retrage  mai  spre  Răsărit  şi  Ovcea  işi  va  pierde  însemnătatea   manică,  fie  de  origine  rusească  sau  turcească,  se  deosebesc
           de post inaintat de astăzi.                      numaidecât  după  acest  amestec  etnografic,  realizat  artificial,
             Aceasta  pe  malul  stâng  al  Dunării.  Pe  malul  dimpotrivă,   prin  colonizare.  Am  văzut  Banatul,  cu  sate  vecine,  unul  româ­
           in  Serbia  veche.  Românii  încep  dela  Morava  şi  se  immulţesc   nesc,  unul  şvab,  altul  sârb  sau  maghiar,  slovac,  bulgar.  Iată
           mereu  cu  cât  se  apropie  de  regiunile  locuite  compact  de   Dobrogea,  cu  aşezări  româneşti,  turceşti,  tâtârâşti,  bulgăreşti,
           conaţionalii  lor,  din  Banatul  românesc.  România  veche  şi   ruseşti,  nemţeşti,  italiene.  Şi  dincolo  e  Basarabia  de  sud,  cu
           judeţul  Vidinului  din  Bulgaria.  Iată  ce  scrie  un  cercetător  bul­  comune  româneşti,  ruseşti,  nemţeşti,  franţuzeşti.  Toate  aşezate
           gar  despre  ei.  Starea  descrisă  e  destul  de  nouă,  din  1917—1918:   in  preajma  Dunării,  deşi  drumurile  pe  care  au  venit  sunt  cele
           «  întinderea  populaţiei  române  începe  dela  râul  Timoc,  unde   de  uscat,  şi  nu  de  apă,  iar  rosturile  Ii  s'au  păstrat  celor  mai
           coloniile  româneşti  împestriţate  cu  câteva  sate  neromâneşti,   mulţi  cele  de-acasă,  fără  legătură  cu  ea,  adică  mai  mult  agri­
           stau  intr’o  legătură  directă  cu  populaţia  de  acelaş  neam  din   cole, decât pescăreşti şi marinăreşti.
           părţile  Vidinului,  şi  se  continuă  in  locurile  muntoase  la  Apus   Cine  străbate,  chiar  fără  să  cerceteze  antropologic  valea
           de  Valea  Timocului,  in  care  satele  româneşti  se  îndesesc,   Dunării-de-jos  bagă  foarte  uşor  de  seamă  că  aici  a  fost  o  ne­
           pentru  ca  să  se  rărească  din  nou  in  câmpiile  de  pe  cursul  întreruptă trecere de oameni. Ea nu s’a astâmpărat decât
   55   56   57   58   59   60   61   62   63   64   65