Page 60 - 1932-07
P. 60
C R O N I C A 3*3
a acestor Sârbi de Nord. Graniţele cele noui s’au întins, ca inferior al râurilor Pec, Mlava şi Morava. Pe malul drept al
să-i cuprindă, pini in pârţile ungureşti şi au încorporat astfel acestui din urmă râu încetează întinderea elementului român
Statului iugoslav o buni pane din Dunire, i mp reuni cu la Apus. Prin urmare el e mărginit in regiunea dintre râul
gurile tuturor marilor afluenţi care converg. Fluviul, care in Morava la Apus, Dunărea la Nord şi râul Timoc, sau vechea
cursul lui de jos făcea odati hotarul intre popoarele biştinaşe, frontieră bulgaro-sârbă, la Răsărit, ajungând la Sud până la
a fost trecut, prin revirsarea prisosului etnografic şi cultural linia muntelui Rătan, linia de despărţire a apelor dintre
al unora dintre ele, consfinţiţi mai târziu de evoluţia politici. Ţârna reca şi Moraviţa, sau mai exact, până la o linie in formă
De la Mohaa pini la Baziaş Dunărea a ajuns fluviu sârbesc, de curbă, care începe din vârful Vrâşca Ciuca la frontiera
aşa cum de din sus de Turtucaia la Vâlcov
e fluviu românesc. Alţi înclinare a scoar
ţei pământeşti aduni deopotrivă, tocmai
la noua cotituri a viii dela Galaţi, cele
mai insemnate ape de pe povârnişul Nord-
estic al Carpaţilor, şi dau naştere la o
noui apropiere intre împrejurările dela
intrarea Dunim in ţinuturile balcanice şi
cele dela ieşirea ei din ele.
Românii încep si se întâlnească chiar
din aceste părţi ale Bacicii. Ei coborau
încoace cu oile din munţii dc Apus ai
Transilvaniei, aşi cum coborau ceilalţi
din Carpaţii sudici spre bălţile Teleor
manului şi ale Vlişcei sau spre păşunile
Dobrogci şi ale Basarabiei. In Banat au
fost, dc când se pomeneşte, locuitori sta
tornici. Politica demografici a paşet din
Timişoara sau a împărăţiei austriace i-a
depărtat din unele locuri sau i-a distri
buit şi împestriţat fantezist. Parte din ei
Dunărea cu piciorul podului lui Traian la Tumu Severin Fotoprest
au căzut cu Banatul apusean in lotul iu
goslav, cu trei centre de organizare bise
ricească proprie, Vârşeţul, lângă hotarul românesc, Pan- sârbo-bulgară şi se incovoae prin muntele Rătan spre gura
ciova, Ia gura Timişului, şi Toracul Mare spre Nord, râului Rovaniţa in Morava, la oraşul Ciupria. Această regiune
intre Bccicherec şi Chichinda. Satul românesc cel mai a- cuprinde două judeţe întregi: al Ncgotinului şi al Pojarevaţului
pusean al Banatului se găseşte in vederea Belgradului, care se şi plăşile nordice ale altor judeţe: Zăicear şi Bolevaţ din judeţul
ridică din Dunăre la orizont. Se cheamă Ovcea şi trăeşte tot Zăicearului, şi Paracin, Despotovaţ şi Sfilainaţ, din judeţul
atât din lucratul pământului, cât din desfacerea in Capitală, Ciupria * (Romansky).
peste apa trecută in bărci, a produselor de gospodărie agricolă Mergând mai departe, cu Dunărea la vale. Românii popu
şi de creşterea vitelor. Digul care se va ridică aici ca să pri lează toată partea de nord a judeţului Vidin din Bulgaria,
mească linia ferată Belgrad—Pandova, peste podul anume între râul Timoc şi oraşul Vidin, şi se întind cu întreruperi,
construit in anii din urmă, ii va schimbă poate vatra. El va fie in oraşe şi sate dunărene destul de insemnate, ca Oreahovo
trebui să se mute, împreună cu alte sate vecine sârbeşti, aşe şi Codozlui, fie pe râuri in sus, din judeţul Plevna. Dela satul
zate pe un teren supus inundaţiilor, înăuntrul unui ade Turc Şmil începe Dobrogea, cu o populaţie astăzi in mare
vărat sistem de diguri. Poate că atund convieţuirea prea majoritate românească, dar cu destule impestriţături, atât
strânsă cu Sârbii ii va preface caracterul pe care până astăzi intre locuitorii văii Dunării, cât şi ai câmpului sau ai ţărmului
singurătatea i l-a păstrat. Hotarul etnografic românesc se va Mării. Provinciile imperiale de cucerire, fie de origine ger
retrage mai spre Răsărit şi Ovcea işi va pierde însemnătatea manică, fie de origine rusească sau turcească, se deosebesc
de post inaintat de astăzi. numaidecât după acest amestec etnografic, realizat artificial,
Aceasta pe malul stâng al Dunării. Pe malul dimpotrivă, prin colonizare. Am văzut Banatul, cu sate vecine, unul româ
in Serbia veche. Românii încep dela Morava şi se immulţesc nesc, unul şvab, altul sârb sau maghiar, slovac, bulgar. Iată
mereu cu cât se apropie de regiunile locuite compact de Dobrogea, cu aşezări româneşti, turceşti, tâtârâşti, bulgăreşti,
conaţionalii lor, din Banatul românesc. România veche şi ruseşti, nemţeşti, italiene. Şi dincolo e Basarabia de sud, cu
judeţul Vidinului din Bulgaria. Iată ce scrie un cercetător bul comune româneşti, ruseşti, nemţeşti, franţuzeşti. Toate aşezate
gar despre ei. Starea descrisă e destul de nouă, din 1917—1918: in preajma Dunării, deşi drumurile pe care au venit sunt cele
« întinderea populaţiei române începe dela râul Timoc, unde de uscat, şi nu de apă, iar rosturile Ii s'au păstrat celor mai
coloniile româneşti împestriţate cu câteva sate neromâneşti, mulţi cele de-acasă, fără legătură cu ea, adică mai mult agri
stau intr’o legătură directă cu populaţia de acelaş neam din cole, decât pescăreşti şi marinăreşti.
părţile Vidinului, şi se continuă in locurile muntoase la Apus Cine străbate, chiar fără să cerceteze antropologic valea
de Valea Timocului, in care satele româneşti se îndesesc, Dunării-de-jos bagă foarte uşor de seamă că aici a fost o ne
pentru ca să se rărească din nou in câmpiile de pe cursul întreruptă trecere de oameni. Ea nu s’a astâmpărat decât