Page 13 - 1932-08
P. 13

G. BREAZUL: ARHIVA FONOGRAMICA                                 33*

          deci,  actuală  şi  devenită  categorică  pentru  com­  ritmul  lor,  cu  particularităţile  de  practică  muzicală
          pozitor,  educator  şi  cercetător.  Iar  lipsa  unor  cu­  cu care sunt executate şi de raport între vers şi viers
          legeri  obiective  şi  cât  mai  bogate,  devenia  tot  mai   (ca  în  trecerile  dela  cântare  la  recitare  şi  viceversa
          puternic  simţită.  Ceeace  se  putuse  înfiripa  din   în  baladă),  fără  lipsuri  sau  adăogiri,  în  deplina
          atâtea  străduinţi,  din  care  în  treacăt  am  reamintit   lor  realitate,  integritate  şi  autenticitate,  —  numai
          o  parte  aci,  nu  putuse  împlini  decât  în  foarte   astfel  sunt  cântecele  de  luat  în  consideraţie  ca  ma­
          restrânsă  măsură  un  gând  temeinic  de  culegere   terial  de  cercetare  ştiinţifică,  tinzând  la  studierea
          a  melodiilor  poporului.  Astfel  că,  din  activitatea   firii  şi  trecutului  nostru,  la  determinarea  psihologiei
          desfăşurată  până  în  vremea  din  urmă,  activitate   muzicale  a  poporului  şi  la  întrezărirea  idealurilor
          de  multe  ori  mai  mult  vătămătoare,  decât  folo­  de  educaţie  şi  creaţie  muzicale  româneşti,  şi  numai
          sitoare  pentru  prestigiul,  —  astăzi,  definitiv  consa­  astfel  materialul  cules  poate  fi  folosit  la  cercetări
          crat,  —  al  folklorului  muzical  românesc,  n’am  isbutit   comparative cu muzica altor popoare.
          să  avem  o  culegere  de  cântece  populare  care  să   De  altfel,  studiile  istorice,  acustice,  antropolo­
          poată  fi  folosită,  atât  ca  material  pentru  cercetarea   gice,  etnologice,  psihologice  şi  estetice  pe  bază  de
          ştiinţifică,  cât  şi  ca  modele  de  creaţie  muzicală   cântece  populare  comparate,  inspirate,  ca  metodă,
          naturală pentru compozitorul român.              de  studiile  comparate  ale  psihologiei,  foneticei,
            Natural  ar  fi  fost  ca  acela  ce  căuta  să  studieze   limbilor,  anatomiei,  etc.,  formează  în  ştiinţa  mu­
          firea  poporului  şi  dispoziţiile  sale  artistice,  să  com­  zicii  o  disciplină  proprie,  cu  câmp  de  activitate
          pleteze  sau  să  verifice  cu  ajutorul  elementelor  puse   bine definit: ştiinţa muzicii comparate, pe lângă
          la  îndemână  de  muzica  populară,  cunoştinţe  de­
          spre  originea,  trecutul  şi  împrejurările  de  cultură
          în  care-şi  ia  fiinţă  şi  trăeşte  poporul,  acela  să
          fi  pretins,  in  primul  rând,  culegerea  cântecului
          popular,  pentru  înlesnirea  studiului  său.  Doar
          «Datinele,  poveştile,  muzica  şi  poezia  sunt  arhi­
          vele  popoarelor:  cu  ele  se  poate  reconstitui  tre­
          cutul  întunecat  »  (A.  Russo).  Dacă  istoria,  etno­
          logia,  sociologia,  psihologia  şi  estetica,  discipline
          care  au  neapărată  nevoie  de  datele  procurate  prin
          studierea  cântecului  popular,  ar  fi  fost  cunoscute
          de  culegător  în  chipul  sau  metoda  în  care  pot
          utiliza  materialul  de  speculaţie  sau  datele  istorice
          cuprinse  în  cântece  şi  jocuri,  s'ar  fi  impus  cule­
          gătorului  cu  totul  alte  norme  decât  cele  între­
          buinţate  până  acum  şi,  oricum,  rezultatul  ar  fi
          fost altul; şi, în tot cazul, mai bun.
            Ţinând  seama  dela  ce  adâncimi  izvorăşte  din
          inima  poporului  cântecul  şi  jocul,  şi  cât  de  su­
          gestiv  îi  relevă  fondul  său  sufletesc  —  comun  di­
          feritelor  etape  ale  desvoltării  istorice  —  îşi  poate
          închipui  oricine  cât  de  importante  date  pot  fi
          obţinute  studiind  un  cântec  din  punct  de  vedere
          al  stilului,  melodiei,  polifoniei  sau  armoniei  (la­
          tente,  de  cele  mai  multe  ori),  «  ambitus  *-ului  (în­
          tinderii  sau  cuprinderii  sonore),  tonalităţii,  tim­
          brului,  ritmului,  modului  împerecherii  versului  cu
          viersul,  al  variantelor  comparate  (după  diferite
          vârste  ale  cântecelor,  după  localităţi,  munte,  câmp,
          etc.). Căci, nici simplificate, nici înflorite, nici adap­
          tate,  potrivite,  aranjate  sau  prelucrate  şi  nici  ar­
          monizate  sau  orchestrate  nu  trebuesc  melodiile  po­
          pulare  spre  a  fi  folosite  ca  material  de  studiu.  Ci,
          aşa cum se cântă în popor, cu toată bogăţia de ele­            Cimpoier din Bucovina
          mente  melodice  (caracteristică  libertăţii  de  expan­
          siune  melodică,  nestănjenită  de  rigorile  legilor  ar­  care  pot  fi  cultivate  ca  ramuri  ştiinţifice  indepen­
          monice ale diatonismului modern), în simplitatea lor   dente: etnografia muzicală, psihologia muzicală, so­
          homofonică şi armonică (firave semne de heterofonie),  ciologia muzicală, etc.
          în timbrul lor specific (potrivit construcţiei sau acor­  Colecţii  care  să  îndeplinească  aceste  condiţii  de
          dării instrumentelor pentru a p oduce anume sono­  redare  absolut  obiectivă  a  melodiilor  româneşti  —
          rităţi),  la  înălţimea  diapasonului,  în  «tempo  *-ul  şi  în  afară  de  lucrările  lui  Tiberiu  Brediceanu  şi  ale
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18