Page 14 - 1932-08
P. 14
333 B O A B E D E G R Â U
lui Bela Bartok — nu avem şi, lucrând ca până Culegerea ideală este acea făcută prin înregistrarea
acum câţiva ani, nu puteam avea. cea mai credincioasă, cea mai obiectivă, a realităţii
Nu este prea greu lucru, dar, mai ales pentru sonore şi ritmice. Notaţia după auz este insuficientă.
ţara noastră, nu era nici uşor. Căci oameni destul Trebuia recurs la alte mijloace de înregistrare. Şi
de pricepuţi printre cei ce cunosc cât de elementar anume, la înregistrarea fonografică. înregistrarea
muzica, oameni cari să aibă şi interes şi înţelegere obiectivă şi cea mai apropiată de original a me
lodiilor, nu poate fi căpătată decât prin metode
fonografice.
A trebuit, — spre a se ajunge la aceste metode —
să fie cunoscută structura elementelor constitutive
ale expresiei unei emoţii muzicale. Şi, într’adevăr,
graţie stabilirii vibraţiei ca dedesubt material al
sunetului, arta muzicală capătă legătura cu ştiin
ţele fizico-naturale, ale căror metode de cercetare
nu întârzie de a smulge universul sonor din ză
dărnicia speculaţiilor metafizice de odinioară, în-
temeindu-se astfel, cercetărilor muzicale solide baze
ştiinţifice. Acustica fizică, fiziologică şi psihologică
adâncesc posibilităţile de cunoaştere a fenomenului
muzical, iar studiul vibraţiilor sonore conduce la
problema, indispensabilă cercetărilor, a metodelor
grafice şi de înregistrare, care este însăş problema
metodelor de înregistrare fonografică. Wilhelm
Weber pare a fi cel care a emis, cel dintâi, ideea
înscrierii vibraţiilor cu ajutorul aparatelor ce, mai
apoi, aveau să devină vibrografe, tonografe şi, în
fine, fonografe. Stabilindu-se caracterul vibratoriu
al sunetului, — produs al unei forţe naturale în
urma excitaţiilor mecanice, acustice, termice, elec
trice, magnetice, chimice sau fiziologice — înregi
strarea sunetelor devine încetul cu încetul pe de
plin realizabilă prin perfecţionarea aparatelor, până
când, dela vibrograful cilindric al lui Duhamel,
dela fonoautograful lui Scott (membranovibrograf),
ajunge Edison, în 1877, la inventarea fonografului
care-i poartă numele.
Sunt numeroase procedeele de înregistrare, mai
ales în vremea noastră de triumf al mecanicii, al
maşinilor vorbitoare şi al sincronizării înregistră
rilor optice cu cele acustice, ca în filmul sonor.
In special sunt de însemnat metodele de foto
grafie sonoră, inventate de învăţaţii americani, me
Clntireţ din cival todele de fonofotografie — cum le numesc ei —,
pe care le-au experimentat şi le utilizează în cu
pentru melosul popular, nu aveam; şi nici — aş legerile de muzică a Negrilor (v. Metfessel, Pho-
zice — destul de obiectivi ca să întreprindă cu nophotography in folkmusic). Toate aceste mij
legeri de cântece în condiţiile arătate. Cunoscă loace de înregistrare mecanice, electro-magnetice
torii noştri de muzică sunt prea absorbiţi de per sau optice, — nu puteau, cel puţin deocamdată,
sonalitatea lor artistică, prea subiectivi, prea mult să fie luate în consideraţie pentru nevoile noastre,
artişti pentru a păstra respect obiectivităti ştiin fie că nu sunt practice, se mânuesc sau se trans
ţifice; apoi prea aud occidental, — major sau mi portă cu mare greutate, fie că sunt prea costi
nor — şi adeseaori, sunt prea puţin cunoscători sitoare. Pe câtă vreme fonograful asigură fixarea
ai tehnicii şi istoriei muzicii, ca să nu săvârşească elementelor vibratorii care constituesc cântecul,
inevitabile greşeli in lucrările de asemenea natură. putând reda însuşirile de înălţime, durată, inten
Şi tocmai în ridicarea şi transportarea melodiilor, sitate şi timbru ale sunetelor. Undele sonore pro
dela sursa de producţie — poporul — înaintea cer duse de o melodie, sunt imprimate în ceara cilin-
cetătorului sau in conservarea cât mai autentică drelor, iar la rândul lor şenţuleţele făcute de acul
a documentului muzical, trebue cea mai mare bă membranei de înregistrare, schimbând membrana
gare de seamă, pentru ca nicio deformare să nu şi deci acul reproducător, se schimbă in undele
le altereze originalitatea. sonore care compun melodia înregistrată. Fono
