Page 15 - 1932-08
P. 15
G. BREAZUL: ARHIVA FONOGRAMICA 333
graful asigură obiectivitatea, dar şi repeziciunea servarea şi studierea melodiilor populare ale pri
culegerilor. Căci pier cântecele, piere ethosul lor mitivilor sau ale popoarelor aflate în stadii in
specific, pier modurile antice care formează ca ferioare de civilizaţie, arhiva fonogramică româ
drul lor de desfăşurare melodică şi ornamentală, nească îşi propunea ca obiect al preocupărilor ei,
piere întreg caracterul monodie al cântecului ro exclusiv melodia populară românească. Fireşte, fie
mânesc sub silnicia armonică cu care zeloşii noştri care popor îşi are problemele artistice şi cultu
amatori de muzică au năpădit şcoala, biserica, rale proprii, în virtutea cărora îşi orientează ac
oştirea şi orice pornire de cultivare în ramura mu tivitatea, îşi dirijează ţelurile şi-şi descopere mij
zicii, iar undele radiofonice duc prin sate, pe loacele de realizare. Nevoile culturii româneşti şi
plaiuri, pe văi şi dealuri, şi până în crestele mun ale vieţii noastre muzicale, nu puteau imita de-
ţilor, altă muzică, poate cultă, înaltă şi estetică, aiurea şi nici extinde zadarnic orizontul lucrărilor
dar ucigătoare pentru frăgezimea melodiei popu indispensabile muzicii româneşti. Din punctul
lare româneşti. Oştirea pe de altă parte, şi chiar acesta de vedere, arhiva fonogramică a Ministe
şcoala, precum şi rapiditatea mijloacelor de loco rului Instrucţiei poate fi considerată ca fiind
moţie şi comunicare, alterează grav originalitatea printre cele dintâi, dacă nu chiar prima instituţie
acestor melodii, transfoimându-le, deformându-le, de Stat consacrată melcdiei populare naţionale.
nimicindu-le tocmai ce este mai caracteristic în Prin rezoluţia d-lui ministru Goldiş, la 15 Martie
fiinţa lor artistică. Ceeace se întâmplă cu versu 1927 se numeşte o comisie formată din d-nii:
rile populare, este o palidă imagine pentru dege
nerarea care subminează cântecul popular româ
nesc.
*
* *
Iată aci o parte din ideile care, dela războiu
încoace, au circulat frecvent în lumea de cugetare
şi simţire românească. In « Ideea europeană *, « Mu
zica *, « Gândirea », « Clipa *, « Junimea literară *,
« Revista română », « Cuvântul *, « înfrăţirea *, etc.,
chestiunea culegerii cântecelor populare româneşti
a fost cu însufleţire repusă în discuţie. Aşa încât
în iama anului 1926, s’a putut scrie Ministerului
de Culte şi Arte de pe atunci, următoarele: « Ideea
fundării unei arhive fonogramice în care să se co
lecteze cât mai grabnic şi să se păstreze melodiile
populare româneşti, este astăzi pe de-a’întregul
împărtăşită de Ministerul Artelor, ca fiind o ne
cesitate viu simţită de toate forurile din ţară...
Prin urmare, pentru un început serios, este tre
buinţă să se prevadă în bugetul exerciţiului viitor
suma de două milioane lei, din care sar putea
face pregătiri şi pentru o mică instalaţiune, care
să permită turnarea în metal şi copierea fonogra-
melor şi, deci, s'ar putea mijloci posibilitatea de
schimb de fonograme cu instituţiunile similare din
alte ţări ».
In bugetul Ministerului Cultelor şi Artelor, sub
ministeriatul d-lui Vasile Goldiş şi secretariatul
general al d-lui Nichifor Crainic, a fost, într'adevăr,
prevăzută suma de un milion şi jumătate pentru
Arhiva fonogramică a ministerului. Denumirea in
stituţiei părea, ce-i drept, pretenţioasă pentru cei
ce nu erau în curent cu asemenea aşezăminte din
alte ţări, care îşi întemeiază pe arhivele fonogra- Buaumaş din Ţara Oaşului
mice, posibilităţile de studii în ştiinţa muzicii com
parate, etnografie muzicală, sociologie muzicală, Tiberiu Brediceanu, D. G. Kiriac şi scriitorul ace
antropologie, etc. Ceeace însă deosebia, din capul stor rânduri, sub preşedinţia secretarului general
locului, arhiva noastră fonogra mică de cele simi de-atunci, Nichifor Crainic, care în şedinţa primă,
lare din Apus şi de peste ocean, era obiectul însuşi dela 29 Martie 1927, hotărăşte procurarea urmă
al culegerilor. Căci, pe câtă vreme arhivele fo- torului material de înregistrare şi studiu, care s'a
nogramice străine au ca obiect strângerea, con şi procurat:
