Page 33 - 1932-08
P. 33

35a                                B O A B E  D E  G R Â U

                                    Botoşani, io Noemvne 1887.  Scrisoarea  lui  Eminescu,  alături  de  această  ex­
                                                           pansiune  de  copil  răsfăţat  al  soartei  şi  al  oame­
               Mult stimate amice,                         nilor,  pare  încadrată  în  margini  de  doliu  pentru
            «  Boala  îndelungată  de  care  am  suferit  m’a  îm­  sguduitoarea dramă ce cuprinde în ea.
          piedecat  dela  ţinerea  unei  corespondenţe  regulate.   Iată  mai  departe  o  tamburinetă  dalmatină  cu
          Acum,  fiind  întrucâtva  mai  restabilit,  viu  a  vă   corpul  făcut  dintr’o  carcasă  de  broască  ţestoasă.
           ruga  să  v’aduceţi  aminte  de  mine,  de  lipsa  aproape   Sunetele  sunt  limpezi  şi  clare.  Acest  instrument
          absolută  de  mijloace  de  subsistenţă  în  care  mă  aflu.   muzical  s'a  naţionalizat  cu  vremea  la  Sârbi.  Ală­
           Dacă  vă  este  cu  putinţă  de  a-mi  veni  în  ajutor,   turi  de  aceasta  stau  nişte  iatagane  turceşti  din  sec.
          vă  rog  a  o  face  cât  de  curând,  căci  cea  mai  neagră   XVII-lea,  cuţite  de  Iaffa,  bilele  albe  şi  negre
           mizerie mă ameninţă.                            care  au  servit  la  alegerea  lui  Cuza,  la  Iaşi,  —  iar
             In  aşteptarea  unui  răspuns  rămân  al  d-voastră   mai  departe,  într’un  colţ,  ultima  carte  de  vizită
          devotat amic,                                    ca  prinţ  domnitor  a  lui  Grigore  Ghica.  Multe  din
                                              M. Eminescu.  aceste  lucruri  par  mărunte  pentru  ochiul  celui  ce
                                                           priveşte  distrat,  dar  ele  cuprind  epoci  întregi,
                                                           vremuri  de  amintiri  îndepărtate  şi  uitate,  o  bogăţie
                                                           de  impresii  multiple  pentru  amatorul  de  antichităţi
                                                           istorice.  In  faţa  mesei  de  lucru,  lectorul  preocupat
                                                           de  cele  cetite,  este  sustras  continuu,  de  multele
                                                           episoade  istorice,  desfăşurate  pe  pereţii  din  jurul
                                                           lui,  portrete  de  ctitori  şi  domni,  de  boieri  şi  jupâ-
                                                           niţe,  de  figuri  bisericeşti  sau  eroi  naţionali.  Iată
                                                           portretele  lui  Ion  Tăut  Logofătul  şi  al  jupâniţei
                                                           sale,  ctitori  de  mănăstire;  iat'o  pe  blânda  Dom­
                                                           niţă  Elena  Cuza,  —  pe  Avram  Iancu  depunând  ju­
                                                           rământul,  pe  Horia,  Cloşca  şi  Crişan;  iată  şi
                                                           testamentul  lui  Vodă  Carol  I  cu  portretul  ce-1
                                                           reprezintă,  donator  la  Biblioteca  V.  A.  Urechiă.
                                                           Iată  şi  pe  Matei  Basarab  cu  Vasile  Lupu,  tablou
                                                           distrus  de  suliţele  Ungurilor  fanatici  şi  pe  care
               Depozitul de cărţi cu busturile lui Vasile Alexandri, V.   stă  scris  de  Emilia  şi  Felicia  Raţiu:  «  Sdrobite  de
                Alecsandrescu şi statuia lui Miron Costin in mijloc  furia  vandalilor  Huni  în  noaptea  de  14  Iunie  1892.
                                                           Ligei  române.  Suvenir  Studenţilor  Bucureşteni  ».
            Alături  de  această  scrisoare,  în  care  se  reflectă   Sau  un  alt  tablou,  tot  din  aceeaş  serie  de  eveni­
          întreaga  poveste  tristă  a  vieţii  marelui  nostru  poet,   mente,  ce  reprezintă  pe  Mihai  Viteazul  intrând
          găsesc  o  alta,  cu  aceeaş  semnificaţie,  scrisă  de Vasile   în Alba-Iulia, spart tot de Unguri cu pietre, în
           Alecsandri  şi  adresată  prietenului  său  M.  Kogăl-
           niceanu, din Mirceşti, la 30 August 1867:          wj- -r- rn .. s .1
             «...Tu  mas  donne  l'hospitalite  dans  ta  char-
           mante  villa  pendant  mon  sejour  â  Bucarest,  et  en
           retour  de  cette  amabilite  je  t'ai  frustre  involon-
           tairement  d’une  boîte  pleine  de  the;  je  dis  invo-
           lontairement,  car  c’est  le  domestique  de  Pisoski
           qui  dans  un  exces  de  zele  a  cru  devoir  operer  cet
           escamotage.  II  est  vrai  de  dire  que  je  me  trouve
           etre  actuellement  son  complice,  puisque  la  boîte
           en  question  a  fait  une  entr£e  triomphale  dans  ma
           camara,  et  qu’elle  est  devenue  pour  moi  une  source
          de  jouissances  fort  agreables.  Helas!  Chaque  matin
          j'avale,  non  sans  remords,  un  grand  verre  de  cette
          liqueur  chinoise  qui  se  change  pour  moi  en  poison
           toutes  Ies  fois  que  je  pense  â  la  maniere  illicite   Planul căminului cultural după Urechiă
          dont  je  suis  devenu  proprietaire.  J'y  pense,  il  est
          vrai,  le  moins  possible  afin  de  ne  point  troubler  la   1894,  tot  în  casa  marelui  patriot  transilvănean
           quietude  de  mon  existence;  je  trouverai  meme,   Dr. Raţiu, — casă devastată de Unguri.
          entre  nous,  que  je  n'y  pense  jamais.  Mais  cela   In  mijlocul  lucrurilor  acestora,  —  gândul  înspăi­
           provient  plutot  de  mon  innocence  que  de  ma  per-   mântat  la  început  de  atâtea  răscruci  de  drumuri,
          versite.                                         se  îndreaptă  mai  apoi  uşor  pe  multele  căi,  —  cer­
             Cet  aveu  fait,  je  me  sens  calme  et  pur  comme   cetând  şi  completându-şi  cunoştinţele,  înălţându-se
           par le passe, et je passe â d'autres questions.. .*.  din ele, într’o sinteză care e alimentată de o tai-
   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37   38