Page 35 - 1932-08

354 B O A B E D E G R A U

nică impresie de a fi venit în contact viu cu lucruri determină pe Mihail Kogălniceanu să prezinte lui
sfinte. Grigore Vodă Ghica pe tânărul Vasile cu cuvintele:
Muzeul V. A. Urechiă, — aşa precum e azi « Măria Ta, ţi-am adus un jăluitor, pasăre rară,
aşezat în preajma cetitorilor, — evoacă puternic nu cere slujbă, ci şcoală unde să înveţe carte *.
figura şi personalitatea întemeietorului lui. O figură
blândă şi îngăduitoare, un suflet îndrăgostit până
la pasiune de idealul naţional, o minte ce primea
totul, — găsind fiecărui lucru un înţeles, o intenţie,
o însemnătate mistică a trecutului, lucruri ce l-au

Un autograf al lui Avram Iancu cu pecete
După terminarea studiilor gimnaziale, la Iaşi,
pleacă pe la Universităţile Apusului din Franţa şi
Spania.
Galaţii în sec. XVIII. Raffet
întors în ţară, după ce descoperi interesante
îndemnat să răzbească prin toate colţurile, pentru documente istorice pentru neamul nostru în capi­
a strânge, din miile de pietre comune, — firele tala Franţei, este numit la Universitatea din Iaşi,
de aur, — ce constituesc azi o frumoasă podoabă profesor de literatură şi Director al Ministerului
a oraşului său de predilecţie. de Instruqie Publică din Moldova. De aci înainte
« Născut dintr’o familie răzăşească — spune bu­ V. A. Urechiă devine un aprig luptător pentru
nul său prieten Gr. Tocilescu în «Cuvântul neamul românesc de pretutindeni la toate congre­
sele internaţionale de ştiinţă ca şi de pace, atrage
atenţia Apusului asupra soartei Românilor înstrăi­
naţi, publicând multe articole, studii de istorie naţio­
nală in ziarele timpului: Zimbrul, Vulturul, Steaua
Dunării, Le Temps, Le Siecle, La Presse, etc.etc.

O hori executat) de oamenii dintr'un regiment
la Prinţul Ghica
rostit * în biserica Sf. Gheorghe-Nou la îmmor-
mântarea lui V. A. Urechiă în 1901, — sunt acum
trecuţi 67 ani, — într'unul din judeţele cele mai
frumoase, mai pitoreşti şi mai istorice ale ţării, Un autograf a Iui Leconte de Lisle
în orăşelul Piatra de pe repedea Bistriţă şi nu «Naţionalismul, a fost — spune Tocilescu în
departe de lăcaşul unde odihneşte Alexandru cel acelaş «Cuvânt rostit* — firul conducător ce a
Bun, — Vasile Alecsandrescu Urechiă a dat semne urmat Urechiă în toată viaţa lui literară şi ştiin­
încă de tânăr de un spirit vioiu şi de o inteligenţă ţifică, ca şi în cea politică, totdeauna în fruntea
rară. Din autobiografia sa, scrisă în «Tainele oricărei mişcări naţionale, oricărei ocaziuni de
Vieţii», se desprinde dorul lui de învăţătură care protestare; îl vedem ridicându-se împotriva pri­