Page 36 - 1932-08

LUCIA BOR$: BIBLIOTECA V. A. URECHIÂ 355

gonirii fraţilor de dincolo, reducerii şcolilor rurale că acum Aromânii mei pot ceti româneşte Evan­
din ţară, împotriva luării Basarabiei, luptând pentru ghelia la Sf. Leturghie
colonizarea Dobrogei cu Români şi românizarea Pentru această generoasă dragoste de fraţi în­
toponimiei ei. Ori de câte ori ţipătul Românilor se străinaţi, Românii transilvăneni recunoscători îi
oferiră în Maiu 1900 — un frumos album, cu
ocazia jubileului de 50 de ani de activitate pe tă­
râmul literar şi naţional, şi care album se află ca
toate amintirile din viaţa lui şi a familiei V. A.

Psaltiria îsvoditi cu mare socotinţa din isvod
jidovesc cu toati cheltuiala lui Georţe Racozzi Belgrad 1651

auzea jalnic tânguindu-se de peste nouă ţări şi
nouă mări pe unde vitrega soartă voit-a să-i
alunge, de atâtea ori se ridica puternic şi deştep­
tător ca o trâmbiţă de Arhanghel, glasul de îm­
bărbătare al lui Urechiă. Pagini din Liturghierul lui Antim Ivireanul 1697
Aromânii din Pind şi din Macedonia au găsit
într'însul ca şi fraţii de peste Carpaţi, de peste Urechiă, depus în micul muzeu alăturat bibliotecii.
Moina şi de peste Prut, un susţinător şi protector In el stă scris:
statornic şi prietenos. Ca director al Ministerului Ilustre profesor şi neîntrecut patrioţi
Instrucţiei Publice şi mai ales ca ministru, a în­
fiinţat, organizat şi ajutat şcoli pentru fraţii Aro­ « Cincizeci de ani s'au împlinit, de când scrisul
mâni, pentru Românii din Bulgaria, din Serbia, Vostru pururea tânăr şi înfăcărat l-aţi consacrat
din Ardeal, iar în Bucureşti a pus temelia şcolii
macedo-române, pentru pregătirea viitorilor das­
căli şi gospodari, cari aveau misiunea să dea Ma­
cedoniei ceea ce-i lipsea până atunci: limba româ-

O pagini din Petri de Crescentis, prima carte imprimaţi de
Jean de Vestfalia Ia Louvain 1474.
Margini late. Iniţialele in roşu
neamului românesc. Aţi luptat cu dragoste de
O alţi pagini din Liturghierul slavon. Petru Movili 1629
Apostol, cu tăria celui ce crede în scrisul şi idealul
nească scrisă în locul idiomului stricat şi împestriţat său. Meritele voastre sunt nepieritoare; iubire şi
care se vorbea numai fără a se fi putut scrie şi recunoştinţă vă datorăm mai ales noi, Ardelenii,
ceti. Cu ce entusiasm cerea Academiei să trimeată Ardelenii asupriţi, ale căror suferinţe cu scrisul
cărţi româneşti la Românii din Epir, Albania şi şi cu graiul le-aţi vestit fraţilor latini, Apusului
Macedonia, până şi la cei din Istria. Cu câtă civilizat. Iubire şi recunoştinţă vă datorează mai
bucurie spunea adeseori: « Mulţumesc lui D-zeu ales Ardelenii, pentru a căror dreptate şi libertate