Page 38 - 1932-08
P. 38
LUCIA BORŞ: BIBLIOTECA V. A- URECHlA 357
cu ambele mărci, Zimbrul şi Corbul, cu data de am făcut pe acea moşie grâu arnăut de o calitate
1793; — dela Dabija Vodă, de pe cărţi sârbeşti, — supremă. Trebuia să-l duc la Galaţi a-1 vinde la
dela Petru Vodă sau dela Mihai Grigore Şuţu; Turci, căci pe atunci nu erau alţi comercianţi de
— iată surete dela Bogdan Vodă din 1567; dela grâne în ţară. Am încărcat vreo 24 chile şi le-am
Ion Vodă, după ispisoc sârbesc; dela GhicaVodă, pornit la Galaţi; cu o zi înainte de a ajunge carele
dela Duca Vodă. Hrisoave în limba greacă, atestate acolo, m’am dus şi eu; a doua zi dimineaţa, au
ruseşti, acte în limba slavonă, — toate îţi răscolesc intrat în Galaţi şi carele, şi după obiceiu, au tras
numiri de Domni şi boieri, de întâm
plări aevea, de rosturi înfiripate, învio
rând pentru un moment viaţa ce pul
sează printre hârtiile îngălbenite,
redeşteptând din uitare, zilele, anii,
secolii.
In faţa ochilor îţi răsar, trăind şi a-
gitându-se în mijlocul ocupaţiilor lor —
Pârcălabul de Hotin, Gheorghe Fran-
cescu, Coconul Răducanu Roset Ban Bi-
velnic, Spătarul Iancu Razu, Spătarul
Iordache Catargiu, Serdarul Vasile O-
nofrei şi veşnic pârîtul său Paharnicul
Ion Tăutu. Şi câţi alţi domni şi boieri
nu-şi cer redeşteptarea lor, măcar pen
tru un moment, din întunericul uitării !
Vasile Alecsandrescu Urechiă le a-
dună cu pietate şi cu multă muncă,
cu cheltuiala propriei sale averi pen
tru a lăsa apoi fiilor generaţiilor ce
vor veni, frânturi din marea şi minu Alexandru cel Bun şi solii lui Ion Paleoloţu
nata frescă a vieţii străbunilor lor.
Iată, de exemplu, o scenă descrisă de Dinu în maidan.
Meleghie în «Comerţul cel mare al Moldovei Văd că vin doi turci, răscolesc grâul prin cară,
până la 1828 *, scrisoare trimeasă în 1889, la Iaşi, şi vorbesc între ei turceşte: că de mult nu au văzut
aşa bună calitate de arnăut. Eu care
înţelegeam limba turcească, m’am
bucurat auzind acea vorbă a lor,
crezând că voiu fi plătit după fiatul
I, dar m’am amăgit în speranţa mea;
unul din Turci care vorbea şi ceva
româneşte, a întrebat al cui este
grâul, i-am răspuns că-i al meu.
Atuncia a zis; «Ghiaur, de ce n’ai
pus sămânţă bună, că timpul a fost
favorabil a avea o bună calitate * ;
i-am răspuns că mai bună calitate
nici se poate; la acest răspuns al
meu, el mi-a adaus cu dispreţ: «Hai
sictir, Ghiaur! Du-te de descarcă
la hambarele Agăi, fiatul al II-lea»
şi scoţându-şi din brâu calamara au
scris o mică ţidulă şi mi-au dat-o.
Nu aveam alta ce face; cu Turcii nu
puteai sta de vorbă şi a te tocmi,
căci mâniindu-se într'o nimica, a
Un dans de căluşari
scoate pistolul dela brâu şi a te ucide;
d-lui Codrescu, şi care se află azi în cartoanele trebuia dar să mă supun a urma ordinul lor. Căci nici
documentelor din Biblioteca V. A. Urechiă. El o puteam aştepta a veni alt Turc cumpărător, fiind
redă la sfârşit, aşa precum o auzise povestindu-se între ei regula a nu se amesteca un altul în târ-
din gura bătrânului comis Dumitru Radu zis guirea celuilalt. Am tras dar carele la hambarul
Pescanii: unde am fost recomandat; acolo altă ceva. Turcul
« Ţineam în arendă moşia Pescanii; în anul 1826 dela hambar a scos o baniţă de a lui, cu care a
