Page 39 - 1932-08

358 B O A B E D E G R Â U

început descărcarea. Observând că au baniţa mai mică lădiţă, a deschis lacătele dela ea, şi a scos
mare decât baniţa din ţară, am atras luarea aminte, din ea o pungă mare din care scoţând din ea bani
spunându-i că am baniţa la cară şi cu care am de argint a început a-i număra; am văzut că acei
încărcat carele, şi rugându-1 a mă descărca cu bani erau o monetă nu de mult scoasă in circulare,
o monetă cu puţin argint în ea, mai mult aramă,
încât în Moldova avea curs mai jos; oamenii se
fereau de a o primi; văzând că după câte am
pătimit până acum mi se plăteşte şi cu monetă
calpă, m'a luat gura pe dinainte, rugându-1 să-mi
dea alţi bani; la acea rugăminte a mea, Agaoa s’a
uitat la mine posomorit, întrebându-mă dacă banii
nu sunt bani. I-am răspuns că sunt bani, dar în
ţară umblă cu scădere şi ţăranii nu-i primesc, şi
fiindcă am aface cu ţăranii, de aceea îl rog a-mi
da altă monetă. La aceste vorbe ale mele, Agaoa
de îndată s'a înfuriat; sărind din pat a scos luleaua
din ciubuc şi a început a mă bate pe spinare cu
ciubucul, spuind din gură: « Ghiaur, tu ocăreşti
banul Sultanului?* Ne mai putând răbda bătaia,
l-am rugat să mă ierte şi că primesc să fiu plătit
şi cu acea monetă, după care Aga a stat a mă mai
Turnu-Migurelc. Litografie nemţească
acea baniţă a mea. La aceste vorbe ale mele, Turcii
s'au uitat la mine, încruntându-şi ochii şi mi-au
răspuns, că baniţa lui este baniţa Stambulului,
asupra căreea nu am dreptul a cârti, fiind baniţa
Sultanului. Şi au continuat descărcarea cu baniţa
lui. După descărcare m’am văzut păgubit cu vreo
20 de chile mai puţin decât încărcasem; dar nu
mai puteam zice nimica. Mi-au dat şi acel Turc
o mică ţidulă, spunându-mi să mă duc la Aga,
să-mi primesc banii. Aşa am şi urmat. Aga m'a
primit cu politeţă, m'a poftit a şedea prin vorba
«buirum boer *, a bătut în palme, la care sunet
viind Turcii, i-au poruncit a-mi aduce cafea şi
ciubuc, ceea ce mi s'au şi adus. Până a-mi bea •La Moşi * de Vermont

bate şi m’a plătit cu acea calpă monetă.
Astfel a fost comerţul meu cu Turcii şi de ase­
menea au păţit şi alţii dela dânşii *.
In anul 1866 V. A. Urechiă devine membru al
primei noastre instituţii de cultură, Academia
Română. El este de altfel iniţiatorul primei So­
cietăţi literare Române, devenită mai târziu Socie­
tatea Academică şi apoi Academia Română, la
1879. Activitatea sa academică este prodigioasă şi
ca preşedinte al Secţiei istorice şi ca secretar-
general al Academiei. Analele Academiei din vre­
mea lui sunt pline de comunicările şi intervenţiile
pentru tot ce era cauză naţională.
In 1881 devine ministru de Instrucţie Publică.
In această calitate creează şcoli în oraşe şi mai
ales în sate, sprijină înfiinţarea «Şcolii pentru
O brutărie din Megidia in 1839 învăţătura poporului român », — pentru a creea
un corp didactic bine pregătit, — precum şi
cafeaua şi fuma ciubucul, Agaoa care vorbea Şcoala Normală « Carol I *.
româneşte stricat, a conversat cu mine, întrebân- Muzeele, Pinacotecile, Teatrul, Conservatorul de
du-mă despre ale ţării şi despre recolta din acel an. muzică şi declamaţie, Şcoala de Belle Arte, Ateneul
După ce am isprăvit cu fumatul ciubucului, Agaoa român din Bucureşti, Ateneele române de prin
care şedea pe pat turceşte, şi-a apropiat de el o oraşe, Universitatea din Iaşi şi câte alte instituţii