Page 40 - 1932-08

LUCIA BORŞ: BIBLIOTECA V. A. URECHlA 359

datoresc unele existenţa, iar altele organizarea, Gr. Tocilescu, — sunt din domeniul Istoriei cul­
completarea şi prosperitatea lor, neobositului V. A. turale şi politice a României modeme *.
Urechiă. Aproape toată viaţa şi-a închinat-o Nu e de mirare, deci, cunoscând cine a fost
şcolii şi învăţământului public, scriind chiar omul, să ai impresia, intrând în biblioteca şi mu-
Istoricul Şcolilor in patru mari volume, cu multe
informaţii preţioase.
« Dar nu hrănia el oare, — spune Gr. Tocilescu
in 1901, — ideea fericită, dar greu de îndeplinit,
a unei păci intre popoare, şi a unei justiţii inter­
naţionale date unui arbitraj, idealul cel mai frumos
ce s’a putut propune vreodată unei generaţii?*
Nici Urechiă, dar nici Tocilescu, nu puteau
prevedea că in urma întregirii noastre naţionale
după marele războiu, se va înfiripa acest ideal
atât de greu de îndeplinit şi atât de frumos.
Conferenţiar şi orator bun, el vorbeşte continuu
la Parlament, Academie, Universitate, Atenee, în
capitalele străine, luând parte la diferite congrese
unde arată nevoile şi idealul neamului românesc,
luptând pentru regenerarea intelectuală şi morală
Oraşul şi cetatea Tirgovişte în 1595

zeul ♦ Urechiă *, cu multe lucruri dăruite de el,
că te afli într’un sanctuar unde se oficiază zilnic
pentru cauza naţională.
In sala II de lectură, ce pare mai mult o aripă
a primei săli, încep să se înşire în rafturi volumele
grele. In stânga o veche bibliotecă ce a aparţinut
cândva regelui Carol I, te invită s'o priveşti.
Sculptată fin în nucul bătrân, unii susţin că însuşi
înţeleptul rege ar fi lucrat la ea, stemele judeţelor
se înşiră la fiecare cap de raft, legând astfel prin-
tr'un fir invizibil de figura regelui, — integritatea
vechiului Stat român.
Biblioteca a fost achiziţionată dela un membru
al familiei Kogălniceanu.
EI cerco y Expugnacion de La Villa de Ostcnden par el
Archiduque Albcrto in el ano 1601

a Românilor de pretutindeni, pentru a menţine
treaz glasul conştiinţei naţionale.
Iată şi felul cum îl caracterizează protivnicul
său de idei din şedinţele academice, B. P. Hajdău,
cu ocazia discursului cetit in şedinţa dela 30 No-
emvrie 1902:
«Pornirea firească a lui Urechiă nu era spre
cugetare, ci spre acţiune; aqiune, iarăşi acţiune,
neîntreruptă aqiune, o forţă gigantică de aqiune
pe aceeaş întinsă sferă a naţionalităţii române în
toate raporturile ei. El a scris şi a tipărit prodigios
de mult; dar om de ştiinţă nu a fost în înţelesul
riguros al cuvântului; prea puţin artist în literatură,
îl desgusta obiectivitatea, prea îl obosea recea şi
înceata metodă. Ca agitator însă pentru binele Bre tighel (Peisagiu)
public şi mărirea neamului românesc, Urechiă a
fost sublim, nimenea nu va putea să-l înlocuiască, Deasupra bibliotecii o pânză a lui Vermont
nimic nu va putea să-l întunece în istoria noastră reprezintă o scenă din vechii Moşi ai Bucureşilor.
naţională în care el va rămâne ca un Arhanghel De aci încolo, Biblioteca Urechiă se transformă
al entusiasmului în memoria tuturor Românilor ». într'un depozit de cărţi cu cele aproape 5000 de
« Faptele lui, — completase cu un an mai înainte stampe, majoritatea donate de Urechiă. Cele