Page 58 - 1932-08
P. 58

37*                                B O A B E   D E  G R Â U

           Dormi  până  dimineaţa/  Nu  se  trezi  nici  când   dică  şi  porni  deşearti.  Se  auzi  o  straşnică  gălăgie
         soarele  se  ridici  sus  pe  cer.  Nici  moş  Şterie  nu   şi  un  ţipăt  de  femeie.  Motorul  ca  şi  când  îşi  dădu
         îndrăsnea  si-1  scoale.  II  privi,  îl  privi,  şi  îşi  zise:   sufletul, se opri.
         «  Până  ce  s’o  sătura  de  somn  eu  mi  duc  să-l  bucur   «S'a  întâmplat  ceva  *,  se  gândi  moş  Şterie  şi
         pe tată-său ». Şi porni spre Senebir.            dădu  să  vadă  ce  este.  Ieşind  din  dosul  şurii,  văzu
           Intră  în  sat  tocmai  pe  la  prânz.  Maşina  de   că  în  faţa  casei  Senebirliului  era  un  furnicar  de
         treierat  din  curtea  Senebirliului  oprise  din  lucru,   oameni.  Unii  dădeau  din  mâini,  alţii  strigau.
         muncitorii  pesemne  că  mâncau  undeva  la  umbră.   Un  lucrător  fugi  în  spre  moş  Şterie  şi  cu  ochii
         Dintr’odată  se  arătă  sus  pe  maşină  Pavel  Senebir-   încă plini de groază strigă:
         liul.  întunecat,  mânios  cu  cartuşiera  la  brâu.  Şi   —  A  murit  ciorbagiul,  nea  Pavel.  L-a  sfâşiat
         strigă:                                          batoza...
           —  Tot  mai  mâncaţi,  măi,  încă  ?  Ia  ridicaţi-vă,   Moş  Şterie  se  opri  ca  trăsnit.  Apoi  ridică  ochii
         să  nu  turbez.  Ascultă,  strigă  el  şi  mai  mânios   în  sus,  privi  ulmul  şi  tresări:  sus  în  vârful  copa­
         mecanicului, dă drumul maşinii!                  cului,  frunzele  erau  veştejite  şi  uscate.  Moş  Şterie
            Motorul  sâsîi,  scoase  aburi,  roata  se  învârti  la   se  uită  în  jur,  ca  şi  când  ar  fi  vrut  să  se  încredin­
         început  sec,  apoi  cureaua  isbi  odată  tare,  se  în­  ţeze  de  ceva:  pământul  era  uscat  şi  crăpat,  îl  isbi
         tinse  şi  batoza  goală  prinse  să  urle  ca  o  fiară.   un  aer  cald  ca  din  cuptor.  Şi  anul  ăsta  era  o  straş­
         Tot  aşa  supărat,  Senebirliul  se  aşeză  sus  şi  începu   nică  secetă,  e  drept,  dar  nu  s’o  fi  împlinit  oare
         a  băga  snopii  împingându-i  turbat  şi  strigând   spusele  lui  Halii  Hogea?  Copacul  tot  mai  stătea
          mereu la lucrători.                             drept şi părea că n’are nimic, dar era mort.
            —  Măi,  îndărătnic  om,  nu  lasă  lumea  nici  să
          mănânce, se gândi moş Şterie.                     (Urmează)           IORDAN IOVCOV
            Veni  în  dosul  şurei  şi  maşinii  şi  se  ascunse  din         din  bulgăreşte  de  V.  C.  Hrisicu
          faţa  lui.  Dintr’odată  batoza  se  înfundă,  se  împie­           cu desene de /. Teodor eseu Sion
   53   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63